vrei mai mult sau renunti? suna a ultimatum...mi-e prea frica sa gandesc in termenii astia. nu vreau sa ma trezesc si sa o iau de la capat. tu nu-mi poti spune ca nu e cazul, poate nici nu-ti pasa atat de mult. in definitiv... sunt doar eu.
si vreau sa stiu ca nu sunt doar eu. vreau o baza de la care sa pot porni cu siguranta si certitudine si la care sa fiu sigura ca ma voi opri in caderea mea. e greu sa iesi din vid.
cum te simti? ce gandesti atunci cand stii ca sunt acolo, ca esti punctul meu de interes? te simti iubit?...esti.
dependenta de atentie cheama iar lacrimile in orele tarzii ale noptii. de mult pinguinii nu ma sunt piedici, ma simt falsa si descoperita atunci cand as prefera cateva gecute groase pe mine.
as fi preferat o zi cu tine, as fi preferat ca tu sa vrei asta. dar nu. ti-e mai usor sa fii cu tine. cam greu pentru mine...sa pot sta la un pahar de ceva bun cu mine. da...ma indepartez, vreau mai mult, deceptia se apropie. tu nu vrei...
in orice echipa unul se implica mai mult. mi-am tot dorit sa nu mai fiu eu aceea. schimbari mai apar. cat de mari? cat de capabil ai fi sa mergi pana la capat? sa spui mi-e dor de tine si te iubesc? sa iti spui tie asta. sa simti si sa vrei, acum.
castele de nisip. de ce nu ar fi cazul sa iubesti? chiar si atunci cand ai simtit asta nu ai reusit sa exprimi, esti un om al golurilor, si ea a simtit. si atunci, ce sa mai astept? chiar si atunci cand a fost cazul n-ai putut. mai ales ca...nu crezi ca e cazul. e prea multa bataie de cap.
nu e perfecta?
