''binele acopera raul''

wow...cata incredere ai in relatia asta. ma chiar intreci la capitolul asta. si sunt nebuna. da, ziua aia pe saptamana. si de ce ramai? pentru celelalte 6...
incepe sa ma sperie...vad cat de tare te prind si ca poti sa fii langa mine cand am nevoie. si atatea schimbari. si reactiile mele...sunt atat de rea cu tine cateodata. si iei taxiul ca sa cutreieri tot orasul pana la mine cand eu isi spun ca ies afara. si te intorci. si ma uit tot mai des la ceas la fix. si sunt prea altfel.

m-am enervat

sunt incredibil de schimbatoare. orice mica chestie ma face sa tot gandesc, sa ma blochez undeva intr-o alta lume. pana si pe mine ma oboseste. sa nu mai pun in calcul si pe ceilalti care nu inteleg ce se intampla. pur si simplu. gandesc. si gandesc ca de ce e asa, ca de ce nu faci aia, ca de ce ai zis si acu nu faci, si ca sigur e ceva cu mine pentru ca tu nu faci. si e nevoie de timp pentru a gandi toate variantele astea. so...pur si simplu ma deconectez si ma uit la nori. si vezi ca ceva nu e bine, dar nu faci legatura. nu vezi contextul. si eu sunt prea obosita sa tot explic.

m-am saturat ca tu sa pui in spinarea mea totul. sa ma pui pe mine sa aleg cand de fapt nu-mi dai de ales. ce? sa o duc asa in continuare fara niciun scop sau tinta? ca doar tie putin iti pasa. m-am plictisit sa fiu de bad guy si tu victima mea. sa am mustrari de constiinta pentru ce? pentru faptul ca pot mai mult si ca nu esti in stare sa ma tii acolo langa tine? ia mai zboara si tu fara ajutorul meu.

for my diary

vreau sa iti arat cat de bine e sa te simti iubit. sa vezi si sa simti ca apartii unui loc, langa o persoana, ca esti important si ca disparitia ta ar fi simtita. iti da mai multa incredere in tine. iti da ocazia sa te deschizi si sa experimentezi ceva nou. vreau sa fii sigur de mine, de motivele pentru care am ramas si am facut tot ceea ce m-a adus in punctul asta.

dar nu stiu cat voi putea face toate astea si sa raman la acelasi nivel. sa tot dau fara sa astept in schimb. sau sa ma multumesc cu ceea ce imi dai tu atunci cand ai chef. stiu inca de pe acum ca nu e un schimb echitabil. ca uneori faci si spui, alteori esti ca o usa inchisa, nimic... si raman pentru ca ma cunosc. pentru ca vreau ca si tu sa poti face acelasi lucru si sa inveti. incerc sa am rabdare, sa le iau pe toate asa cum vin. incerc sa uit ce am avut pana acum si sa nu ma gandesc cum e sa nu simti ca esti cel care iubeste si ofera mai mult. doare sa vezi cum regresezi pe plan sentimental. dar am ajuns sa cred ca asta e lectia prin care nu am trecut pana acum si ca m-ar ajuta sa inteleg mai bine si asta.

poate lucrurile se vor schimba. fie ca vei fi tu sau eu obiectul schimbarii. am luat o decizie...am de gand sa raman cu ea. pentru ca am avut motivele mele cand te-am ales. pentru ca vreau sa stiu cine esti. pentru ca ma atrag enigmele si cazurile care par pierdute, dar care se rezolva intr-un final.

cutii de carton

asa cum poti aranja niste cutii cazute in mijlocul camerei, cutii cu bucati din trecut, le iei si le pui undeva unde sa nu te incurce, sa nu te tot impiedici de ele. asa poti sa iti aranjezi si viata. sa scoti ce nu e bine in ea si sa pui in cutii. cutii spre singapore. si sa le trimiti. da poti sa nu te tot gandesti la ele? sa le lasi trimise si sa mergi mai departe...cutii se gasesc cate vrei.

si tot incerc sa trimit. ba o cutie, ba alta. si face cutia aia ce face ca sa nu o pot lasa sa plece. si se tot zbate, spune lucruri care par sincere, incepe sa isi dea seama ca e pe punctul de a ajunge in singapore. si incearca mai mult decat ar fi incercat in oricare alte conditii. cutiile astea. si ma fac sa ma simt vinovata, sa gandesc ca mi-a fost bine cu ce a fost in cutia aia, ca poate fi din nou asa. si accept sa aman trimiterea acelei cutii. si se deschide, si pare frumos, si e bine.

pana in momentul in care nu mai e. si ma vad iar pusa in fata unei alegeri. gata! m-am hotarat, o trimit si fie ce-o fi! si face cutia asta tot ce poate, isi joaca si ultimele carti pe care le mai are. devine empatica si supusa. accepta ca am motive sa o trimit si incearca sa compenseze cu alte motive pentru care sa o pastrez. si iar ma pune pe ganduri.

oare va ajunge cutia asta sa plece singura? poate va observa ca sunt alte cutii in jur care pot scoate ceva din mine. sa fie egoism? sa ramai acolo desi nu aduci nimic bun? sa fie obisnuinta atat de puternica? sau o fi orgoliul? ce altceva ar putea fi? incapatanare? rautate?.....iubire?

?

tu crezi ca tot ceea ce faci in viata asta ti se intoarce inapoi? adica chiar orice, ca e bine sau e rau. sau e doar o simpla chestie cum ar fi...nu poti intotdeauna sa ai doar bine, fara sa ai si rau?

asta m-ar tenta sa te intreb. pentru ca la asta ma gandesc. cum mi se va intoarce mie inapoi tot ceea ce fac acum. si cum voi ajunge sa ma simt eu fiind pusa in situatia asta. si cum blah blah. si pot sa te intreb? nuj...am impresia ca vei trece peste intrebarea mea, ca imi vei spune ca esti obosit sau ca habar n-ai. gandesc prea mult in comparatie cu tine. pe tine situatiile limita si ultimaturile te fac sa gandesti. atunci cand esti nevoit sa iei o decizie. si raman o balanta pentru ca asta e singurul mod in care stiu sa ma comport. fie ca iti place, fie ca nu. vreau sa stiu, vreau sa mi se demonstreze, vreau sa fiu sigura. si pe langa astea ...vreau sa mi se spuna. ca e alba sau e neagra. risca si raspunde. tot vei ajunge intr-un final sa dai un raspuns. de ce sa amani, eu sa ma supar, sa te ignor. tu sa te superi ca ne chinuim degeaba, sa incerci sa faci ceva, sa spui lucruri pe care in mod normal nu le-ai spune.

si cum creierul e un organ destul de prost...el zice... uite, ma comport urat cu el, uite, il si ignor. uite ca incepe sa se gandeasca, sa imi raspunda la intrebari, sa isi dea seama de lucruri noi care de fapt sunt cam vechi. si atunci...ha ha...te-am prins. eu ma comport urat cu tine, tu imi dai ce vreau. intarire destul de buna...atunci am sa ma comport tot asa de acum incolo... ma simt si eu putin mai prost acolo cateva zile, dar dupaaaa....dupa e alta treaba. dupa asta voi sti ce gandesti si simti. da, clar asta voi face!!! si cine porneste toate astea?

but you make me smile...with different parts of my body.

cat de usor e sa incepi ceva. sa cunosti pe cineva nou. partea mai grea e sa fii in continuare interesat, sa incepi sa lasi de la tine, sa accepti, sa faci compromisuri pentru ca acea persoana pe care abia ai cunoscut-o sa se simta bine in preajma ta. oare chiar nu exista persoane care se muleaza perfect pe ceea ce esti tu? care te accepta si te plac fara sa intrebe de ce si care nu isi pun intrebarea asta? fara schimbari, fara cenzuri, fara vorbe nespuse, fara nervi adunati, fara a ascunde sentimente...doar, cum sa fiu eu primul care recunosc ca o plac?

cat de simplu e sa te simti batran la 31 de ani dar in continuare tanar si plin de energie la 70 de ani. care e ideea? timid ca in primul an de scoala cand ai cumparat cel mai frumos martisor pentru fata pe care o placi. dar cum sa te afisezi in fata ei cu el? daca va observa ca te-ai inrosit? ufff...isi va da seama de tot. ca ai stat 3 ore pentru a-l alege, ca ai mers in atatea locuri diferite si ca ti-ai dat pe el jumatate din banii economisiti tot anul. si .... fiecare cum poate. ca e la 6 ani, ca o fi la 24, 31 sau 70. doar sa nu treaca prea mult timp pentru a-ti da seama ce e important.

si e bine. e foarte bine.