vineri, 3 septembrie 2010

one of the best meals ever

in grecia se mananca bine. se mananca si mai bine daca cunosti pe cineva de aici. imi place.

azi am mancat bine. o branza la gratar cu rosii si otet balsamic. otetul lor balsamic e dulceeee si bun, cel pe care l-am gasit eu in tara mi se parea de-a dreptul amar. calamar, creveti in sos de rosii, paine cu usturoi, salataaaaaa buna buna, salata de vinete cu ardei, a fost chiar mai buna decat cea din romania si dovlecel. patru feluri de peste diferit. peste tot aici miroase a peste prajit, cum sa nu ti se faca pofta? oare am uitat ceva? hmmmmm...

totul pe fondul unui vin bun, alb, cu gust de sampanie dar fara ''bule''. incredibil vinul ala. interesant e ca primesti si fructe din partea casei in mai multe localuri. pepene galben si rosu in cazul nostru si struguri albi si foarte copti, numai buni.

oamenii astia chiar sunt interesati sa te simti bine, ceea ce in romania nu prea e o regula. e ciudat sa vezi chelnerul de mai mult de 3 ori cum e pe la noi: cand comanzi, cand primesti comanda si cand platesti. sa ii vezi ca le pasa, ca stau cu tine si iti vorbesc. ce diferenta. oricine iti poate aduce in fata o farfurie cu mancare, dar sunt si altii care iti aduc si voie buna.

toate astea pe o terasa deasupra marii, privind in jos la pesti si simtind briza. ce altceva mai poti sa vrei?

stiam ca grecia e plina de oameni primitori, si mai ales creta. dar totusi parca e mai mult de atat. iti pot oferi o masa de neuitat, iti pot face un show pe cinste doar prin dansul pe care il fac printre mese, pe tocuri daca e cazul, intr-o rochie draguta si cu multe farfurii in mana. e altceva. mi-as dori sa invete si romanii niste marketing de la ei. le-ar prinde bine.

si privelistea e in ton cu totul: ai mare, ai munte. daca ai si bani poti avea de toate. daca ai si iubire poti sa iti cumperi chiar si fericirea. oare asa o fi?

marți, 31 august 2010

asteptari

ea a plecat de ceva vreme si mi-a fost chiar dor de ea. uneori chiar mai mult decat dor. acum am eu ocazia sa o vad, sa merg pana acolo unde se simte ea acasa si sa stau cateva zile in apropierea ei.

si mi-e asa putin teama. schimbarea a inceput de ceva timp. oare ce voi gasi acolo? sper sa fie totul asa cum e cel mai bine sa fie. sa fie zambete si foarte putine pareri de rau. sa am timp pentru mine, sa pot face lucruri pe care le-am tot amanat. sa fiu libera cu mine. si cu el.

asta ar fi prima data cand stam atat de mult impreuna. nu cred ca ar mai fi lucruri care sa ma socheze din rutinele lui. de fapt, parca nici nu sunt atat de multe. unele totusi putin enervante...mai ales seara cand mi-e foarte somn.e interesant cum tinerii insuratei exploreaza chestii pe care nu le stiau din rutinele partenerului. eu nu ma vad in situatia aia. desi ar fi interesant poate sa te surprinda cu cine stie ce chestii noi.

cam atat. cu raceala in mine ( a doua pe luna asta) si mult entuziasm imi voi lua curand zborul. poate ma voi intoarce la ceva mai bun peste ceva mai mult de doua saptamani. sa fiti iubiti!

luni, 19 iulie 2010

fara fluturasi

ce bine e sa te simti indragostit. sa nu poti sa iti imaginezi cum ar putea merge ceva rau in relatia ta. sa nu poti sa il lasi sa plece pana nu-l strangi bine bine in brate si sa iti simti mana prea singura atunci cand el deja a plecat. sa suni si sa trimiti sms-uri dragute, mai mult sau mai putin siropoase dar care iti aduc si tie un zambet pe buze cand le primesti. sa zambesti fara motiv, sa simti fluturasi. eu una nu cred ca am simtit vreodata fluturasi. la mine e diferit. eu simt caldura...ma simt calda, o caldura care abia mai incape in mine. si e asa bine.
si sa ajungi sa cunosti fiecare bucatica din el, sa ai partile tale preferate si ritualurile care de dinafara ar parea stupide. si toate lucrurile care sunt doar ale voastre. si prima poza in rama, pe care eu una o vad de fiecare data cand stau in pat. si primul sarut... dupa care il lasi putin sa astepte si sa-l doreasca. si sa fie bucuros tocmai pentru ca l-a obtinut. si jocurile, si cunoasterea de la inceput, si discutiile care se intind tarziu in noapte, poate in compania lui si a unui pahar de vin. si racoarea de seara dupa o zi caaaalda, si el care acum se simte in largul lui in pas de plimbare, ceea ce nu se intampla foarte des. si niste ochi mari cu gene lungi care nu pot parea mai sinceri decat atunci cand te priveste. si momentul in care il revezi si oricat de nasoala ar fi fost ziua ta nu poti sa nu zambesti, macar o data. si cand ii recunosti mersul de la distanta mare, si cand ti se pare ca il vezi in troleu si ii zambesti unui necunoscut crezand ca e el. si cand inveti cu adevarat sa imparti, sa gatesti, sa scoti pete, sa duci gunoiul si alte chestii banale. iti da motive sa incerci sa inveti de toate, sa faci chestii mici care lui ii fac placere...cum ar fi clatitele. si e interesant sa faci toate chestiile astea banale...tocmai pentru ca le faceti impreuna, e si asta o modalitate de cunoastere. si cand se trezeste tot adormit si imi trage mana stanga peste el ca sa il iau in brate, sau cand ma cuibaresc eu in bratele lui si ma simt in cel mai sigur loc de pe pamantul asta. si cred ca as mai putea scrie inca cateva zile si n-as reusi sa mentionez fiecare mod in care ma face sa ma simt calda, sa ma simt ca si cum acolo e locul meu.

cald

caldura asta ma plictiseste. am de invatat. e important examenul asta pentru mine. foarte important. si totusi ma intreb daca asta ar trebui sa fac. ma plictiseste sa tot citesc aiurea, ma plictisesc cartile scrise acum 20 de ani si pe care trebuie sa le invat. caldura asta ma face lenta, plictisita, obosita, iritabila. vreau altceva, vreau sa simt ca fac ceva ce imi place si ca asta ar trebui sa fac. vreau sa se schimbe, sa fie totul simplu. vreau o directie de care sa nu ma indoiesc. in toate. si habar n-am de unde sa incep...

luni, 24 mai 2010

in prag de examen

am cel mai prost sistem de invatat. adica niciunul. sistemul ala care in perioada sesiunii cere multa cola, multa mancare si ochii imi sunt tot timpul obositi. ala care spune -hai, mai ai 3 ore si termini de citit cartea aia stupida-.

azi am terminat de citit cartea aia stupida. aia cu copyright din 96. asta ca sa vezi cat de mult intereseaza pe generatia aia care preda cand mama mergea la cursuri sa fie la curent cu ce se mai intampla. si nu numai ca multe chestii de acolo sunt depasite, si ca unele modele prezentate s-au dovedit in 2010 ca au niste goluri imense si nu aduc mai nimic bun. dar se mai si lauda stimata profesoara ca din cartea ei inca invata studenti...hmm....nu zau? si asta cand tot stimata profesoara se mira cat de usor avem noi acces la informatii. cum cu un singur click poti downloada un articol, articol care pe vremea ei trebuia sa il citeasca pe ascuns pentru ca nu li se permitea atata informare. la ce bun? cand tot din carti tiparite in 96 invat. stupida carte.

si parca vad ca maine ne prezentam la examen si iesim de acolo intreband- si la ce am invatat toata cartea aia?- in fine. nici nu are rost sa ma gandesc de pe acu la asta.

mi-e prea somn. si e sarbatoare. so, enjoy the night.

miercuri, 5 mai 2010

x

azi m-am trezit cam posomorata, sa fiu si eu in ton cu vremea. si ma gandeam cat de defecti pot fi oamenii. ca mintim e una, ca suntem materialisti alta, ca furam si nu avem remuscari, ca ne ascundem, si cate si mai cate. si ma gandesc la o faza de acu un car de ani. in dimineata de dupa rev, el mi-a spus clar -te iert orice ai fi facut, nici nu trebuie sa imi spui ce, dar haide sa ne intalnim acum- si ce ma gandeam eu a fost -de ce dracu ma ierti? crezi ca am nevoie sa ma ierti?- si uite asa s-a terminat o relatie.

prima iubire. cred ca in bratele lui simteam ca pot avea totul. a fost persoana care m-a facut sa ma simt cel mai mult eu. a fost un vis devenit realitate. si ce s-a intamplat? a intrat in functiune pentru el regula prefixelor, incet incet totul s-a dus la naiba. si a fost greu.

a doua prima iubire. copii care exploreaza fiecare particica a ??? vietii cu cineva? si am devenit nedespartiti. si ne-a fost bine. pana cand ma apuca pe mine gandurile ca se poate si mai bine. si s-a dus si aia dracului.

urmatorul a fost ala cu care lumea se astepta sa ma marit. vezi sa nu. normal ca apare plictiseala, momentul in care nu mai ai ce sa ii spui celuilalt, certuri, sa ceri cat de mult fara sa dai nimic, sa nu iti mai pese atat de mult. si normal ca aici eu am fost aia 'rea'. si am plecat, desi cam greu. uite asa se spulbera visele cu privire la maritis din partea a n+1 persoane.

si acu am dat de un copil. in cazul caruia nu stiu unde sa ma opresc. si cu toate scheletele mele din debara il tot chinui si pe el. si sta, ne certam pentru ca eu am pitici pe creier, ramane si de fiecare data ne impacam. poate chiar ma iubeste.

nu inteleg cum au unii puterea sa ramana langa un singur om, daca e si prima iubire wow, si peste zeci de ani sa spuna ca sunt fericiti. care-i secretul? sa nu tot ceri atatea si sa dai neconditionat? sa nu vrei tu multe? sa ai ideea ca nu vei putea sa gasesti altceva mai bun? sa ce? cum as putea eu gandi pentru a fi fericita ca si ei?
nu ma mai intereseaza varianta cu -ma iubeste, il iubesc- and what? been there, done that. in diverse feluri. cu diversi. ca asa se intampla. ai capacitatea de a iubi in viata asta o groaza de oameni. si cum sa reusesc cand stiu clar ca asta e cel mai important lucru pe care il pot face in viata asta? nu pot fi simplista, nu pot sa iau totul ca fiind ok cand nu e. poate gandesc prea mult in loc sa simt. dar daca e pana acolo care e diferenta? atunci cand gandesti nu simti? si atunci cand simti nu gandesti? vezi sa nu. daca e pana acolo, tot cu creierul le faci pe amandoua. mdeah

joi, 22 aprilie 2010

EL in viata mea.

nu vreau ca el sa fie persoana care ajunge seara tarziu, se plimba cu bocancii plini de noroi in toata casa si apoi deschida geamul ca sa strige la copii: - e tarziu deja, nu mai bate mingea aia.
nu vreau sa fie persoana care imi vaneaza greselile si de fiecare data e nemultumit. nu vreau sa imi spuna: -ti-am zis eu!
vreau sa poata sa ma tina in brate si sa ma sarute oricine ar fi de fata. vreau ca asta sa fie o bucurie si o dovada de apropiere, nu o rusine.
vreau sa ma vad zambind in ochii lui si el sa se vada intr-ai mei. si pentru asta ai nevoie de apropiere.
vreau sa ma asculte si sa ma inteleaga chiar si atunci cand nu spun nimic. si nu vreau sa ma puna de fiecare data sa ma explic, sa dau detalii, sa repet si sa ma mir cum de nu a inteles.
vreau sa fie o persoana solara, o pisica, vreau sa ma placa si sa ma vrea. oricand, nu doar la sarbatorile oficiale.
nu vreau sa fim in competitie. vreau sa invatam unul de la altul si sa crestem pentru ca avem sprijin si loc sa ne intindem.
vreau sa ii placa mancarea. vreau multe experimente si multe esecuri. si vreau sa nu renunte sa stam amandoi in bucatarie.
vreau sa fiu sigura ca e el, vreau sa fie sigur ca mai bine de atat nu va gasi, oricat ar cauta. vreau incredere.
vreau sa nu ma simt singura in doi si sa stiu ca oricat de jos as putea cadea, el ma va ajuta sa ajung chiar mai sus decat eram.
si mai vreau sa fiu eu persoana potrivita pentru el.

oare el ce vrea de la mine?

sâmbătă, 3 aprilie 2010

invierea

de ce prefer eu in noaptea asta sa imi misc fundu pana in centrul orasului la catedrala si sa inghet acolo?

nu sunt o persoana prea religioasa. sau cel putin nu asa cum se asteapta nenea preot. eu am religia mea, cred in ea si asta e ceea ce mi se potriveste mie. asta e viziunea mea asupra divinitatii si nimeni nu poate spune ca nu e corecta.

bun. azi merg la inviere la cea mai mare biserica pentru ca acolo se aduna lumea. e o energie in zona aia, imposibil sa nu iti ridice morarul...oricat de jos ar fi.
ma mai duc pentru ca sunt sigura ca voi intalni persoane pe care nu le-am revazut de ceva vreme. ma duc pentru ca in seara asta lumea va spune -te rog frumos-, -poftim- si -multumesc-. pentru ca in alte situatii nu ma vezi inconjurand catedrala prin mijlocul strazii fara sa imi fie frica ca ma paleste ceva masina. pentru ca m-as simti foarte mica si neimportanta daca as ramane acasa si m-as uita la pisicile aristocrate care acu sunt difuzate, sau la orice alta tampenie ( made in ro ) care se poate difuza in seara asta. ma duc si pentru pasti, imi place ideea. si in plus am un pahar mumos care ma asteapta sa il scot la plimbare. ma duc pentru ca mi-e dor sa vad cum arde o lumanare. imi place. ma duc pentru ca nu voi fi singura. pentru ca ne adunam toti si vom fi impreuna. pentru ca merg pe jos, fara sa ma stresez sa ajung acasa la ora x, fara sa ma gandesc ca atunci cand voi ajunge am de facut tz lucruri.
ma duc pentru mine, ma duc pentru ca e relaxant si pentru mine chiar placut.
tu ce faci in seara/noaptea asta?

duminică, 28 martie 2010

la subiect, la obiect.

am eu un fix. trebuie sa stiu cat de multe despre persoana cu care sunt. stiu ca multe nu ma afecteaza, stiu ca deja s-au petrecut, stiu ca eu poate nu existam pentru el in perioada aia...dar vreau sa stiu. vreau un fir complet al tuturor prostiilor pe care le-a facut, vreau sa stiu ce chestii a realizat, vreau sa stiu cine au fost ele. vreau si gata.

o consider un semn de apropiere, nu vad cum o persoana te poate iubi cu adevarat si nu poate sa iti faca framing-ul. vreau sa stiu cu ce plec, nu imi place sa ma trezesc cu informatii vitale adaugate dupa nuj cata vreme. ma dispera sa stiu lucruri pe care nu le pot lega, sa nu inteleg anumite actiuni sau modul in care a gandit in situatia X. si ma dispera si mai mult sa intreb si sa fiu expediata.

am eu fixu asta. vreau sa stiu cine a fost p-acolo inaintea mea....si de ce ele nu mai sunt. sau poate inca sunt? vreau eu sa stiu, nah. poate pt ca pot prezice unele chestii. aflu ce sa fac si ce nu. pot sa evit sau sa intru mai des in anumite situatii. si nu ma trezesc ca o necunoscuta (pt mine) incepe sa imi alinte iubitul cu diminutive...sau si mai rau, (pe asta n-am patit-o inca, but who knows) sa ma trezesc batuta in plina strada de cine stie ce fosta cu probleme la mansarda.

pentru mine nu e greu sa povestesc prin ce chestii am trecut. asta pentru cei care isi manifesta interesul. ar insemna ca imi e rusine de mine daca as ascunde asta (pentru mine). tot ce am trait pana acum ma aduce in prezent. tot ce am trait pana azi ma face cine sunt. cu bune si rele. fiecare am fi putut reactiona altfel in unele situatii, poate mai bine. dar n-am facut-o si de asta am ajuns in prezent. imi asum asta. asta e ceea ce eu am ales pentru mine.

joi, 25 martie 2010

de ce, cat si cum?

1.cat de bine poti sa ajungi sa cunosti o persoana?
2.cat de imun poti deveni la tot raul pe care il ascunde persoana aia?
3.cat de neconditionat pot sa iubesti cand reciproca nu e valabila?
4.cat de tare trebuie sa doara 70 de lovituri de cutit?
5.dar o respingere?
6.cat timp poti sa plangi fara sa te opresti?
7.cat timp poate sa iti ia sa te opresti din plans?
8.cat timp poti rade intr-o singura zi?
9.cat de greu e sa stergi totul si sa o iei de la capat?
10.cat de greu e sa vezi ca e cazul sa o iei iar de la capat?
11.cate capete poti gasi intr-o singura viata?
12.cati oameni poti iubi intr-o zi?
13.dar o luna?
14.dar un an?
15.dar cat traiesti?
16.cum poti sa zambesti cand iti vine sa plangi?
17.cum poti sa fii fals doar pentru ca asa te-ai obisnuit?
18.cum poti sa te ascunzi cand nu e nimeni care sa te caute?
19.cum poti sa vrei doar atunci cand tu castigi ceva?
20.cum pot sentimentele sa se schimbe intr-o singura zi?
21.de ce investim in ceva pentru ca apoi sa renuntam?
22.de ce nu iubim cu adevarat, dar pretindem iubire?
de ce, cat si cum?

luni, 15 martie 2010

end of another day

ce-mi place sa termin ziua zicand...mah, parca azi am facut ceva. ceva mic, dar totusi ceva. ceva ce am facut eu, nu altcineva, eu. si ceva ce poate la un moment dat imi va aduce satisfactii mai mari.

ce insa nu-mi place e sa nu aiba lumea incredere in mine. stiu si eu ce stiu, fac si eu ce pot. promit insa sa nu raman tot la stadiul asta, mai cresc putin si eu. asa cum pot.

stiu ca pe domeniul ala te consideri superior mie. ai avut si ai in continuare unele intariri pe care eu nu le am, inca cel putin. si stiu ca te pricepi, si imi place ce reusesti sa faci. in orice ai nevoie de putin talent si de multa multa munca. nu te-a prea interesat partea cu a ma invata si pe mine. si voi ramane tot aici. pana ma satur si ma apuc sa invat singura. chiar ma excluzi din asta. chiar crezi ca eu nu pot? ca nu-s capabila sa folosesc cateva butoane si setari? doar ca nu stiu, inca. si nu sunt prea importante parerile mele cand vine vorba de asta, ca vreau, ca nu vreau. corect, pt un om caruia nu prea ii pasa de mine asta ar fi varianta corecta. dar pentru un om care se include in alta categorie, poate alta ar fi solutia. oricum, asta e. doar ca ma deranjeaza. si unele chestii s-au transformat in subiecte putintel mai sensibile.

nah oricum. e prea tarziu acu' pt meditatii de genul asta. un somn bun ar fi o calauza buna. noapte buna pentru toti puii din lumea asta!

vineri, 5 martie 2010

turn left...turn right...

cateodata mai prinzi a fork in the road. si alegi. si ramai cu alegerea aia. fiecare alta carare care ti-a rasarit atunci se inchide. si speri doar sa fi facut alegerea corecta. si poti sa te gandesti oricand la celebrul ce-ar fi fost daca?... si poti ghici, te poti vedea in cu totul alta ipostaza decat in prezent. daca te ajuta sau nu...de cele mai multe ori nu. alegerea e facuta, ca o poti desface sau nu. poate ca vrei, poate ca ti-e prea frica.

poti sa o iei de la inceput? n-am prea crezut in asta. n-am reusit sa inteleg cum poti sterge atatea si atatea lucruri pe care deja le-ai aflat si sa ai un fresh new start. nu... sau cel putin nu cand vine vorba de o persoana. cum sa nu mai contez pe tot ce stiam despre el, cum sa fiu eu noua intr-o relatie noua? cum sa ajung din nou la...salut, eu sunt x. ma bucur sa te cunosc, la prima roseala si la tot tacamu'? mi se pare prostesc...greu de-a dreptul. prea mult, prea infantil, mult prea degeaba. viata iti aduce multe sanse, le poti folosi si fara sa o iei de la 0. daca prima oara nu ai reusit...ce te va face sa reusesti a doua? nu mai am incredere in asta. nu mai am.

luni, 1 martie 2010

hey !

welcome, my dear!
te iubesc:*

duminică, 28 februarie 2010

astept raspuns la asta:

ce parere ai despre un tip care isi incepe viata sexuala cu o VIRGINA, are o relatie de mai bine de o juma de an cu ea...si apoi spune ca persoana asta nu l-a marcat.

sunt foarte curioasa...

duminică, 31 ianuarie 2010

reevaluare

am trecut intr-un an nou cu o oarecare viata noua. pentru ca a fost un an al schimbarilor, pentru ca stiu si ca 2010 va aduce si mai multa schimbare, sper totusi sa fie inspre bine. am trecut bucurandu-ma de anumite persoane si incercand sa nu plang pentru altele. altele care faceau pe martirii. altele cu care eram in acea zi...cu cativa ani in urma. si nu ai cum sa stii in care categorie te vei incadra chiar tu la sfarsitul acestui an. daca vei avea de bifat multe lucruri bune de pe lista sau daca le vei transfera pe majoritatea pe anul care va urma.

poti doar incerca, sa vrei sa faci ceva, sa te bagi cu capul inainte, sa iubesti si sa lasi lumea sa te iubeasca, sa scoti ce e mai bun din situatiile in care esti si sa nu uiti niciodata ce e important pentru tine. asta mi-am propus. chiar daca uneori mai uit, ma enervez si imi vine sa imi bag picioarele in toate si sa plec, chiar imi pasa. si am sa incerc sa arat asta mai mult.

nuj in ce masura mai pot transforma basmele in realitate. nuj in ce masura mai cred in happy ever after. dar poate ma surprinzi. ms ca ai crezut tot timpul in noi. poate reusesti sa ma inveti si pe mine cum se face asta. poate in cativa ani te voi face sa renunti la cele doua 'eu n-am sa'. dar hai sa luam totul asa cum vine, sa vedem prezentul si sa ii lasam pe acei noi din viitor sa isi traiasca viata. pentru ca suntem noi oameni faini si poate chiar ne e locul impreuna. daca nu, vezi ca n-am uitat ca pot apela la tine oricand voi avea chef sa pap o prajitura in oras. si chiar cred ca o voi face.

miercuri, 27 ianuarie 2010

vechea strada

iubirea neintretinuta se pierde. asta vad, dar oare asa o fi?
sau doar iubirea aia care are nevoie constant de motiv se pierde atunci cand motivul...se pierde? si ce faci atunci cand ti-am spus clar ca e gata? spui ca astepti si 30 de ani. niciodata nu va mai fi la fel...nu mai sunt asa.

si m-ar durea sa stiu ca ai trecut mai departe. cred ca de fiecare data pana acu m-a durut intr-o oarecare masura sa vad ca ei au trecut mai departe. o fi vorba de orgoliu, sau pur si simplu doare sa vezi cat de putin importanta ai fost?

relatiile mele nu sunt cele care ma definesc in cea mai mare masura. e dovada de prostie sa stai atunci cand esti sigur ca locul tau nu mai e acolo. e o prostie sa te agati de ce a fost acu 2 ani. zi mersi ca s-a intamplat si treci si pe alte strazi. iti da un sentiment de liniste atunci cand nu rupi totul, cand lasi o portita deschisa...un...poate candva situatia din prezent se va schimba si vom ajunge din nou mai apropiati. dar nu-l ajuta pe el.

inca mai ai o influenta mare asupra mea...cred ca ceva din tine a ramas tot timpul acolo unde s-a infipt acum mult timp. si ma mai gandesc la tine. si in continuare ma dezamagesti. si ma enervez si ma doare cand vad ca nu profiti cat poti de mult de perioada asta, de ce iti ofera anii astia. e alegerea ta. poate e alegerea corecta pentru tine. doar anii vor putea spune asta.

nu poti afla ce e dupa curba daca nu mergi inspre directia aia.

miercuri, 13 ianuarie 2010

ma lasi?

nu mai am rabdare. cu tine, cu mine. sa te las sa...sa ce? sa ajungi si tu un om normal? nu mai am...poate nici timp nu mai am pentru asta.

incep sa ma tot gandesc. e de ajuns, nu e? chiar stiu unde ma situez si nu e doar o...imagine? sau o dorinta? pentru ca se intampla sa fie mai degraba asta. nimic concret. nimic puternic. am vrut, am luat. ca imi ajunge, ca nu...ca imi place ce am sau ca nu... n-ar trebui sa fie greu. n-ar trebui sa ma enerveze chestii opuse pe care le faci. si ma-nervez de numa...de ce faci aia? ca in alta situatie sa ma intreb de ce n-o faci...

vreau siguranta. nu mai vreau altceva. asta e singura chestie pe care o vreau acum. siguranta pe mine, pe tine, pe toata ''chestia asta''. sa stiu sigur ca e alba si gata.

nu sa imi zici ceva...sa nu vorbesc cu tine o zi intreaga...sa nu ti se para nimic ciudat...si nici macar sa nu te interesezi ce am avut. mi-au ajuns chestiile astea. nu mai vreau sa zici si sa nu faci. nu mai vreau sa zici si sa nu gandesti. credeam ca ar deveni mai usor...ei bine nu. m-am convins. nu mai vreau.
cateodata e asa usor sa imi vad viata pur si simplu fara tine. esti acolo cand vrei si pleci la fel de usor. desi nu recunosti asta, sau nu vezi asta, sau nu simti ca asa faci, sau ...nu conteaza.

nu mai pot sa dorm. si nu, nu cred ca e din cauza ca nu am activitate fizica sa ma obosesc. ma doare mintea in mine. ma satur, ma chinui. si intr-un final plec. am nevoie sa plec de langa pasivitatea ta.

cuvinte...asta e tot ce poti folosi in situatia aia? cuvinte? si ti-a reusit vreodata cu doar atat? well...cu mine nu cred ca ai sanse. aa...si te rog..care tot cuvinte is...cuvinte la care am inceput sa iti raspund, la care nu te prea refuz. da pana cand? pana la proba contrarie.

au fost niste zile chiar urate. interesant ca nici macar nu ti-ai dat seama. pentru ce ar mai conta atunci? pentru ca pentru tine e mai bine. bine...si restul? orice altceva inafara de tine?

duminică, 10 ianuarie 2010

reactii

am ajuns sa fiu foarte defensiva si sa reactionez urat atunci cand ma vad amenintata. fac legaturi cu carul, incerc de multe ori sa imi explic mie reactiile pe care le am atunci cand gandesc mai mult sau mai putin. de obicei prea mult... si par...logice.

nu am siguranta si atunci pur si simplu plec, ma inchid. si desi e foarte greu, doare de numa si toate chestiile care mai vin cu asta, nu renunt. pentru ca asa sunt eu, incapatanata. si cand ma apuca cucu stie ce gand, tot asa sunt, incapatanata. ca doar nu as ajunge sa ma gandesc la cine stie ce scenariu absurd daca nu ar fi macar o boaba de adevar in el.
la fel cum fac acum...scenarii. care de care mai urate, care de care mai dureroase, pe unele pot chiar sa le vad in fata ochilor mei umezi.

pentru ca asta fac eu, gandesc o groaza de chestii. tu nu poti sau nu te deranjezi sa imi expui adevarul tau, eu nu stiu si atunci dau semnificatii. semnificatii cu care m-am mai intalnit, care m-au mai ranit si inainte de tine. nimic nou sub soare.

si maine reactia mea va fi 0. cel putin reactia aia pe care tu ai putea sa o vezi...0..nul..nimic. de ce? pentru ca pe langa incapatanare mai am si orgoliu. nu-i un prieten prea bun orgoliul asta, te baga numai in belele. e o chestie asa primitiva...da uite ca nici dupa atatea mii de ani nu am reusit sa scapam de orgoliu. tre sa aiba ceva radacini puternice in om.

noah bun. si stiu ca nu-mi fac bine astea doua...dar e o modalitate prin care te fac sa raspunzi. pana acu, s-a aratat a fi cea mai buna modalitate. prin chestii din astea te-am facut sa spui si sa recunosti anumite chestii. daca nu imi dai o alternativa, de ce te miri ca o folosesc doar pe asta? functioneaza....

pot fi atat de absurda cateodata... dar oare tu pe unde esti? ii dai ocazia sa mai incerce inca o data?

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

paleala

m-a palit o chestie. cum e mai bine? sa il prezinti pe noul tau iubit prietenilor tai si sa il incluzi in iesirile voastre sau pur si simplu sa nu?

fiecare e cu avantaje si dezavantaje. o fi sau nu mai usor sa stie fiecare parte de cealalta, sa poata sa se inteleaga, sa le placa compania la gramada. dar daca el nu-i place? sau e chiar invers? ca ii zici, ca nu...ca stie sau ca nu... nu-l vei mai lua atunci cand iesi cu ei. sa fie asta motivul? dar atunci cand totul e ok intre ei? de ce in continuare alegi sa tragi linie intre? tu esti iubita mea, iar ei sunt prietenii mei. cand ies cu tine, ies cu tine...cand ies cu ei...atunci ies cu ei.

intr-un fel e mai simpla abordarea asta. pretenii in comun devin o provocare, uneori chiar si o problema in momentul in care cuplul nu mai e cuplu. daca ce e al meu e al meu...si ce-i al tau e al tau...macar pe astia nu-i pierzi. suportul social. te ajuta ei sa treci peste momentul ala..oricum...ei nu iti cunosteau partenerul...n-au cum sa ii tina partea lui.

asa...si de ce sa il prezinti, sa il inviti? pentru a simti si omul ala ca...uite...ei sunt prietenii mei, tu esti iubitul meu...sper ca va veti putea intelege. mie imi placi...asa ca nu cred ca ar fi cazul sa nu te placa si ei. nu sa-l lasi acasa sa te astepte atunci cand tu mergi la pizza cu ei...desi...pizza? mie imi place pizza...heiii...

in fine. eu o vad ca o simpla implicare... vad si nevoia de a avea ceva pentru tine... vad si plictiseala care apare dupa o anumita perioada in care vezi doar persoana aia. dar mai stiu si ca imi place pizza.

later edit:
"it was an awkward weird evening, din cauza actiunilor fara sens ale unora la care tineam mult. A s-a dat si la mine si la F, dupa care a ajuns sa planga pe umarul meu de crushul ei pt M..."

asa....si cred totusi ca mi s-a raspuns la intrebare... in pana mea... macar am prins unul sincer...

vineri, 1 ianuarie 2010

inceput

n-am facut liste. nu am vrut sa ma gandesc la ce am realizat in anul ce a trecut, nici unde vreau sa ajung in 2010. nici nu stiu unde. dar pot incerca.
# sa-mi iau licentele anul asta cu note cat mai mari, de preferabil peste 9.
# sa imi dau seama unde imi e locul. sa pot alege si sa fiu 100% sigura pe alegerea mea (asta dupa ce aflu ca obiectivul lui pe 2010 e sa ma recucereasca. n-o sa-mi fie foarte usor)
# un job in domeniu ar prinde foarte bine.
# inscriere la master
# vara la mare, ar merge si ceva creta in peisaj
# sa citesc chiar mai mult decat o fac acum
# sa imi dau seama ce imi place, sa experimentez cat de mult domeniul
# experiente noi, oameni noi, prieteni mai aproape, mai multa atentie si energie
# mai multe zambete si imbratisari calde
# activitate !!!
# sa fac ceva cu burtica asta:))

lista ramane deschisa.