duminică, 31 ianuarie 2010

reevaluare

am trecut intr-un an nou cu o oarecare viata noua. pentru ca a fost un an al schimbarilor, pentru ca stiu si ca 2010 va aduce si mai multa schimbare, sper totusi sa fie inspre bine. am trecut bucurandu-ma de anumite persoane si incercand sa nu plang pentru altele. altele care faceau pe martirii. altele cu care eram in acea zi...cu cativa ani in urma. si nu ai cum sa stii in care categorie te vei incadra chiar tu la sfarsitul acestui an. daca vei avea de bifat multe lucruri bune de pe lista sau daca le vei transfera pe majoritatea pe anul care va urma.

poti doar incerca, sa vrei sa faci ceva, sa te bagi cu capul inainte, sa iubesti si sa lasi lumea sa te iubeasca, sa scoti ce e mai bun din situatiile in care esti si sa nu uiti niciodata ce e important pentru tine. asta mi-am propus. chiar daca uneori mai uit, ma enervez si imi vine sa imi bag picioarele in toate si sa plec, chiar imi pasa. si am sa incerc sa arat asta mai mult.

nuj in ce masura mai pot transforma basmele in realitate. nuj in ce masura mai cred in happy ever after. dar poate ma surprinzi. ms ca ai crezut tot timpul in noi. poate reusesti sa ma inveti si pe mine cum se face asta. poate in cativa ani te voi face sa renunti la cele doua 'eu n-am sa'. dar hai sa luam totul asa cum vine, sa vedem prezentul si sa ii lasam pe acei noi din viitor sa isi traiasca viata. pentru ca suntem noi oameni faini si poate chiar ne e locul impreuna. daca nu, vezi ca n-am uitat ca pot apela la tine oricand voi avea chef sa pap o prajitura in oras. si chiar cred ca o voi face.

miercuri, 27 ianuarie 2010

vechea strada

iubirea neintretinuta se pierde. asta vad, dar oare asa o fi?
sau doar iubirea aia care are nevoie constant de motiv se pierde atunci cand motivul...se pierde? si ce faci atunci cand ti-am spus clar ca e gata? spui ca astepti si 30 de ani. niciodata nu va mai fi la fel...nu mai sunt asa.

si m-ar durea sa stiu ca ai trecut mai departe. cred ca de fiecare data pana acu m-a durut intr-o oarecare masura sa vad ca ei au trecut mai departe. o fi vorba de orgoliu, sau pur si simplu doare sa vezi cat de putin importanta ai fost?

relatiile mele nu sunt cele care ma definesc in cea mai mare masura. e dovada de prostie sa stai atunci cand esti sigur ca locul tau nu mai e acolo. e o prostie sa te agati de ce a fost acu 2 ani. zi mersi ca s-a intamplat si treci si pe alte strazi. iti da un sentiment de liniste atunci cand nu rupi totul, cand lasi o portita deschisa...un...poate candva situatia din prezent se va schimba si vom ajunge din nou mai apropiati. dar nu-l ajuta pe el.

inca mai ai o influenta mare asupra mea...cred ca ceva din tine a ramas tot timpul acolo unde s-a infipt acum mult timp. si ma mai gandesc la tine. si in continuare ma dezamagesti. si ma enervez si ma doare cand vad ca nu profiti cat poti de mult de perioada asta, de ce iti ofera anii astia. e alegerea ta. poate e alegerea corecta pentru tine. doar anii vor putea spune asta.

nu poti afla ce e dupa curba daca nu mergi inspre directia aia.

miercuri, 13 ianuarie 2010

ma lasi?

nu mai am rabdare. cu tine, cu mine. sa te las sa...sa ce? sa ajungi si tu un om normal? nu mai am...poate nici timp nu mai am pentru asta.

incep sa ma tot gandesc. e de ajuns, nu e? chiar stiu unde ma situez si nu e doar o...imagine? sau o dorinta? pentru ca se intampla sa fie mai degraba asta. nimic concret. nimic puternic. am vrut, am luat. ca imi ajunge, ca nu...ca imi place ce am sau ca nu... n-ar trebui sa fie greu. n-ar trebui sa ma enerveze chestii opuse pe care le faci. si ma-nervez de numa...de ce faci aia? ca in alta situatie sa ma intreb de ce n-o faci...

vreau siguranta. nu mai vreau altceva. asta e singura chestie pe care o vreau acum. siguranta pe mine, pe tine, pe toata ''chestia asta''. sa stiu sigur ca e alba si gata.

nu sa imi zici ceva...sa nu vorbesc cu tine o zi intreaga...sa nu ti se para nimic ciudat...si nici macar sa nu te interesezi ce am avut. mi-au ajuns chestiile astea. nu mai vreau sa zici si sa nu faci. nu mai vreau sa zici si sa nu gandesti. credeam ca ar deveni mai usor...ei bine nu. m-am convins. nu mai vreau.
cateodata e asa usor sa imi vad viata pur si simplu fara tine. esti acolo cand vrei si pleci la fel de usor. desi nu recunosti asta, sau nu vezi asta, sau nu simti ca asa faci, sau ...nu conteaza.

nu mai pot sa dorm. si nu, nu cred ca e din cauza ca nu am activitate fizica sa ma obosesc. ma doare mintea in mine. ma satur, ma chinui. si intr-un final plec. am nevoie sa plec de langa pasivitatea ta.

cuvinte...asta e tot ce poti folosi in situatia aia? cuvinte? si ti-a reusit vreodata cu doar atat? well...cu mine nu cred ca ai sanse. aa...si te rog..care tot cuvinte is...cuvinte la care am inceput sa iti raspund, la care nu te prea refuz. da pana cand? pana la proba contrarie.

au fost niste zile chiar urate. interesant ca nici macar nu ti-ai dat seama. pentru ce ar mai conta atunci? pentru ca pentru tine e mai bine. bine...si restul? orice altceva inafara de tine?

duminică, 10 ianuarie 2010

reactii

am ajuns sa fiu foarte defensiva si sa reactionez urat atunci cand ma vad amenintata. fac legaturi cu carul, incerc de multe ori sa imi explic mie reactiile pe care le am atunci cand gandesc mai mult sau mai putin. de obicei prea mult... si par...logice.

nu am siguranta si atunci pur si simplu plec, ma inchid. si desi e foarte greu, doare de numa si toate chestiile care mai vin cu asta, nu renunt. pentru ca asa sunt eu, incapatanata. si cand ma apuca cucu stie ce gand, tot asa sunt, incapatanata. ca doar nu as ajunge sa ma gandesc la cine stie ce scenariu absurd daca nu ar fi macar o boaba de adevar in el.
la fel cum fac acum...scenarii. care de care mai urate, care de care mai dureroase, pe unele pot chiar sa le vad in fata ochilor mei umezi.

pentru ca asta fac eu, gandesc o groaza de chestii. tu nu poti sau nu te deranjezi sa imi expui adevarul tau, eu nu stiu si atunci dau semnificatii. semnificatii cu care m-am mai intalnit, care m-au mai ranit si inainte de tine. nimic nou sub soare.

si maine reactia mea va fi 0. cel putin reactia aia pe care tu ai putea sa o vezi...0..nul..nimic. de ce? pentru ca pe langa incapatanare mai am si orgoliu. nu-i un prieten prea bun orgoliul asta, te baga numai in belele. e o chestie asa primitiva...da uite ca nici dupa atatea mii de ani nu am reusit sa scapam de orgoliu. tre sa aiba ceva radacini puternice in om.

noah bun. si stiu ca nu-mi fac bine astea doua...dar e o modalitate prin care te fac sa raspunzi. pana acu, s-a aratat a fi cea mai buna modalitate. prin chestii din astea te-am facut sa spui si sa recunosti anumite chestii. daca nu imi dai o alternativa, de ce te miri ca o folosesc doar pe asta? functioneaza....

pot fi atat de absurda cateodata... dar oare tu pe unde esti? ii dai ocazia sa mai incerce inca o data?

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

paleala

m-a palit o chestie. cum e mai bine? sa il prezinti pe noul tau iubit prietenilor tai si sa il incluzi in iesirile voastre sau pur si simplu sa nu?

fiecare e cu avantaje si dezavantaje. o fi sau nu mai usor sa stie fiecare parte de cealalta, sa poata sa se inteleaga, sa le placa compania la gramada. dar daca el nu-i place? sau e chiar invers? ca ii zici, ca nu...ca stie sau ca nu... nu-l vei mai lua atunci cand iesi cu ei. sa fie asta motivul? dar atunci cand totul e ok intre ei? de ce in continuare alegi sa tragi linie intre? tu esti iubita mea, iar ei sunt prietenii mei. cand ies cu tine, ies cu tine...cand ies cu ei...atunci ies cu ei.

intr-un fel e mai simpla abordarea asta. pretenii in comun devin o provocare, uneori chiar si o problema in momentul in care cuplul nu mai e cuplu. daca ce e al meu e al meu...si ce-i al tau e al tau...macar pe astia nu-i pierzi. suportul social. te ajuta ei sa treci peste momentul ala..oricum...ei nu iti cunosteau partenerul...n-au cum sa ii tina partea lui.

asa...si de ce sa il prezinti, sa il inviti? pentru a simti si omul ala ca...uite...ei sunt prietenii mei, tu esti iubitul meu...sper ca va veti putea intelege. mie imi placi...asa ca nu cred ca ar fi cazul sa nu te placa si ei. nu sa-l lasi acasa sa te astepte atunci cand tu mergi la pizza cu ei...desi...pizza? mie imi place pizza...heiii...

in fine. eu o vad ca o simpla implicare... vad si nevoia de a avea ceva pentru tine... vad si plictiseala care apare dupa o anumita perioada in care vezi doar persoana aia. dar mai stiu si ca imi place pizza.

later edit:
"it was an awkward weird evening, din cauza actiunilor fara sens ale unora la care tineam mult. A s-a dat si la mine si la F, dupa care a ajuns sa planga pe umarul meu de crushul ei pt M..."

asa....si cred totusi ca mi s-a raspuns la intrebare... in pana mea... macar am prins unul sincer...

vineri, 1 ianuarie 2010

inceput

n-am facut liste. nu am vrut sa ma gandesc la ce am realizat in anul ce a trecut, nici unde vreau sa ajung in 2010. nici nu stiu unde. dar pot incerca.
# sa-mi iau licentele anul asta cu note cat mai mari, de preferabil peste 9.
# sa imi dau seama unde imi e locul. sa pot alege si sa fiu 100% sigura pe alegerea mea (asta dupa ce aflu ca obiectivul lui pe 2010 e sa ma recucereasca. n-o sa-mi fie foarte usor)
# un job in domeniu ar prinde foarte bine.
# inscriere la master
# vara la mare, ar merge si ceva creta in peisaj
# sa citesc chiar mai mult decat o fac acum
# sa imi dau seama ce imi place, sa experimentez cat de mult domeniul
# experiente noi, oameni noi, prieteni mai aproape, mai multa atentie si energie
# mai multe zambete si imbratisari calde
# activitate !!!
# sa fac ceva cu burtica asta:))

lista ramane deschisa.