miercuri, 23 decembrie 2009
..
gata. mi-am propus sa nu mai plec. nu mai plec pentru orice nimic, pentru fiecare data cand ceva nu imi convine, cand nu inteleg sau interpretez negativ. nu, stau. si stau...si rezolvam toate. pentru ca se poate si asa.
.
si pentru prima oara am simtit nevoia de a spune mai mult si nu am putut. sunt lucruri care au lasat urme adanci si care inca dor. ma cenzurez si tin in continuare in mine totul.
oamenii se cearta in preajma sarbatorilor. e mai mult stres, trebuie lucrat impreuna pentru toate pregatirile. te obliga sa accepti, tolerezi, si sa ai contacte stranse cu cei de langa tine. te face sa nu mai ignori, sa depinzi. te face sa te gandesti inca o data la ceea ce ai ales...sau la ceea ce ti-a fost dat.
m-am vazut de mai multe ori in perioada sarbatorilor in postura de a incerca sa nu fac ceva aiurea, sa nu gresesc cu ceva, sa nu uit sa fac ce mi se spune, sa par ocupata, si sa uit ca totul ar trebui sa fie amuzant. sa incerc sa evit o cearta in loc sa ma bucur de toate lucrurile mici.
anul asta am reusit pana acum sa evit certuri...am pasat altora sa treaca prin experienta asta, desi as fi preferat sa ramana la mine. sunt obisnuita, pot face fata si chiar vroiam pentru tine un craciun placut, cu multa caldura, sa te bucuri de ei. imi pare rau ca nu e asa. si imi pare si mai rau ca nu pot sa fac nimic.
dar nu se stie niciodata. craciunul apare cu tot cu miracole. maine poate totul va arata altfel, zapada nu se va topi la fel ca si azi, familia va impodobi impreuna bradul, toata casa va mirosi a mancaruri delicioase. colindatorii vor aparea si te vei simti bine cu ei. isi vor face aparitia si niste cadouri mumoase, simbolice si facute cu drag. si daca asta nu se va intampla, oricum am amanat craciunul in anul asta, asa ca...in 26-27 vei primi toate astea. toate astea cu toping de multa multa iubire. pentru ca esti o minune, si meriti mult mai mult decat iti poate oferi viata asta.
m-am vazut de mai multe ori in perioada sarbatorilor in postura de a incerca sa nu fac ceva aiurea, sa nu gresesc cu ceva, sa nu uit sa fac ce mi se spune, sa par ocupata, si sa uit ca totul ar trebui sa fie amuzant. sa incerc sa evit o cearta in loc sa ma bucur de toate lucrurile mici.
anul asta am reusit pana acum sa evit certuri...am pasat altora sa treaca prin experienta asta, desi as fi preferat sa ramana la mine. sunt obisnuita, pot face fata si chiar vroiam pentru tine un craciun placut, cu multa caldura, sa te bucuri de ei. imi pare rau ca nu e asa. si imi pare si mai rau ca nu pot sa fac nimic.
dar nu se stie niciodata. craciunul apare cu tot cu miracole. maine poate totul va arata altfel, zapada nu se va topi la fel ca si azi, familia va impodobi impreuna bradul, toata casa va mirosi a mancaruri delicioase. colindatorii vor aparea si te vei simti bine cu ei. isi vor face aparitia si niste cadouri mumoase, simbolice si facute cu drag. si daca asta nu se va intampla, oricum am amanat craciunul in anul asta, asa ca...in 26-27 vei primi toate astea. toate astea cu toping de multa multa iubire. pentru ca esti o minune, si meriti mult mai mult decat iti poate oferi viata asta.
miercuri, 16 decembrie 2009
solutii?
ma gandeam la oamenii care pot lua alegeri importante pe moment. oamenii care dupa nu conteaza ce perioada pot asa, peste noapte, sa spuna... gata, nu mai vreau. relatia asta se incheie aici. fie ca e o luna, un an sau 5. foarte interesant. ce ma face pe mine sa nu pot face asta? sa raman chiar si atunci cand observ ca sufletul meu este din ce in ce mai putin legat?
o fi ceva legat de profunzimea relatiei, de asteptarile persoanei, de ceva experienta inedita sau limita? sau sunt pur si simplu oameni care pot si altii care nu?
eu am avut nevoie de motive ca sa plec. simplul fapt ca nu ma mai simteam ca si cum acolo era locul meu, nu a fost de ajuns. aveam nevoie sa fiu sigura, sa incerc, sa vad ce se poate repara si sa-l testez. cand putea fi atat de usor...acum un an, cand totul era la un nivel acceptabil.
oare cum ar fi el acum...daca ii ofeream de la inceput o relatie sanatoasa, normala, care sa evolueze normal, cu parti de dating, incet, fara ca el sa porneasca de la premisa - n-am nimic de pierdut- . culmea...spuneam de fiecare data la replica asta - lasa ca am eu destul-. dar nu simt ca si cum am pierdut ceva. cred ca era de mult pierdut. simt ca am avut doar de castigat. si depinde de mine daca trendul va continua tot asa.
imi spunea o prietena in vara : cum iti explici ca fac sex cu el, imi place foarte mult, dar nu mai am orgasm? da...cum oare se poate explica? sa fie oare varianta cu- pentru ca sexul se face in mintea ta. si daca tu esti constienta ca nu mai simti ce poate odata te minteai ca simteai...atunci nici mintea ta nu iti mai da efectele?- dar daca esti mult mai implicata sentimental decat erai initial si efectul e tot acelasi? or fi persoane si persoane. dar asta nu e sanatos. pe termen lung poate avea efecte foarte urate.
prea multe familii sunt nefericite. prea multi soti sunt orice, numai soti nu. unii refuza sa accepte casatoria pentru a scapa de asta, altii au nevoie de foooooaaaarteeeee mult timp pentru a se decide si nici atunci nu e sigur ca decizia va fi cea corecta. altii mai optimisti spera ca asta nu li se va intampla lor. multi uita ca toate greselile din viata asta pot fi si corectate. toate inafara de una...moartea. iar cand comiti si ''greseala'' aia, nu cred ca iti mai pasa de corectarea ei. pentru mine cel putin asta n-ar mai conta. si atunci, de ce nu? ce rost are sa te tot ascunzi undeva cand orice e legat poate fi dezlegat? si asa apar familiile busite, care nu au nevoie de nimic dar care nici nu au nimic, in care cresc copii la fel de busiti ca ei...poate chiar mai rau?
solutii?
o fi ceva legat de profunzimea relatiei, de asteptarile persoanei, de ceva experienta inedita sau limita? sau sunt pur si simplu oameni care pot si altii care nu?
eu am avut nevoie de motive ca sa plec. simplul fapt ca nu ma mai simteam ca si cum acolo era locul meu, nu a fost de ajuns. aveam nevoie sa fiu sigura, sa incerc, sa vad ce se poate repara si sa-l testez. cand putea fi atat de usor...acum un an, cand totul era la un nivel acceptabil.
oare cum ar fi el acum...daca ii ofeream de la inceput o relatie sanatoasa, normala, care sa evolueze normal, cu parti de dating, incet, fara ca el sa porneasca de la premisa - n-am nimic de pierdut- . culmea...spuneam de fiecare data la replica asta - lasa ca am eu destul-. dar nu simt ca si cum am pierdut ceva. cred ca era de mult pierdut. simt ca am avut doar de castigat. si depinde de mine daca trendul va continua tot asa.
imi spunea o prietena in vara : cum iti explici ca fac sex cu el, imi place foarte mult, dar nu mai am orgasm? da...cum oare se poate explica? sa fie oare varianta cu- pentru ca sexul se face in mintea ta. si daca tu esti constienta ca nu mai simti ce poate odata te minteai ca simteai...atunci nici mintea ta nu iti mai da efectele?- dar daca esti mult mai implicata sentimental decat erai initial si efectul e tot acelasi? or fi persoane si persoane. dar asta nu e sanatos. pe termen lung poate avea efecte foarte urate.
prea multe familii sunt nefericite. prea multi soti sunt orice, numai soti nu. unii refuza sa accepte casatoria pentru a scapa de asta, altii au nevoie de foooooaaaarteeeee mult timp pentru a se decide si nici atunci nu e sigur ca decizia va fi cea corecta. altii mai optimisti spera ca asta nu li se va intampla lor. multi uita ca toate greselile din viata asta pot fi si corectate. toate inafara de una...moartea. iar cand comiti si ''greseala'' aia, nu cred ca iti mai pasa de corectarea ei. pentru mine cel putin asta n-ar mai conta. si atunci, de ce nu? ce rost are sa te tot ascunzi undeva cand orice e legat poate fi dezlegat? si asa apar familiile busite, care nu au nevoie de nimic dar care nici nu au nimic, in care cresc copii la fel de busiti ca ei...poate chiar mai rau?
solutii?
uhh
faci totul sa fie asa usor. ma iei in brate, faci sa fie cald, faci sa fie bine, placut, dulce, inaltator de-a dreptu. eu nu plangeam aiurea. nu imi curgeau lacrimile fara sa le pot opri atunci cand ma simteam bine. ce poti face cu mine.
- as vrea sa te iau cu mine acasa.
= pai, daca ma iei acum, ma iei de tot.
- pai atunci, te iau de tot. hai!
oare de cate ori pana acu chiar mi-am dorit sa plec? sa fie de tot...
inca mi-e prea frica. cat de putina incredere pot avea in mine cateodata.
- as vrea sa te iau cu mine acasa.
= pai, daca ma iei acum, ma iei de tot.
- pai atunci, te iau de tot. hai!
oare de cate ori pana acu chiar mi-am dorit sa plec? sa fie de tot...
inca mi-e prea frica. cat de putina incredere pot avea in mine cateodata.
joi, 3 decembrie 2009
o poza
nu ma satur sa ma tot uit la poza asta. cat de senini suntem amandoi. cat de frumos sta in spatele meu cu o mana pe umarul meu, cat de bine ma simteam atunci si cat de bine ma simt acum cand il vad.
incep sa scap lucruri, cu mine la cumparaturi de haine se lasa cu o groaza de umerase cazute, sunt foarte prost coordonata. si nu eram chiar asa. dar imi place pentru ca stiu ca e vina lui. ma simt altfel decat in ultima perioada. nu mai stiu ce sa fac, de multe ori renunt sa ma tot controlez. uite ca m-am trezit si in fata a ceva nou... vreau sa cred ca inca mai am puterea sa controlez ce mi se intampla...desi simt cum putin cate putin...totul vine de la sine.
am crezut de mai multe ori pana acu ca am ajuns sa iubesc. si de fiecare data n-a fost chiar asa. din motive si motive. acum...acum habar n-am.
e ciudat cum in 3 ani de zile nu m-am vazut locuind in acelasi loc cu el. nu simteam nevoia de o apropiere atat de mare. e ciudat cat de usor mi-a fost sa spun ca sarbatorile de craciun se petrec in familie si sa raman doar eu in cluj. e ciudat cat de usor imi era sa tot trag de timp uneori. si mai ciudat e ca nu mi-am dat seama de toate astea atunci. atunci parea doar normal. chiar si atunci cand a inceput sa nu mai fie bine, mie imi parea normal. si credeam. de multe ori am crezut ca il iubesc. lucrurile se mai si schimba!
oarecum stiu ca asta va fi o experienta f importanta pentru mine. e atat de incarcata cu de toate. si nu mai sper nimic. vreau doar sa ne fie bine, la amandoi. poate in timp voi reincepe sa sper.
incep sa scap lucruri, cu mine la cumparaturi de haine se lasa cu o groaza de umerase cazute, sunt foarte prost coordonata. si nu eram chiar asa. dar imi place pentru ca stiu ca e vina lui. ma simt altfel decat in ultima perioada. nu mai stiu ce sa fac, de multe ori renunt sa ma tot controlez. uite ca m-am trezit si in fata a ceva nou... vreau sa cred ca inca mai am puterea sa controlez ce mi se intampla...desi simt cum putin cate putin...totul vine de la sine.
am crezut de mai multe ori pana acu ca am ajuns sa iubesc. si de fiecare data n-a fost chiar asa. din motive si motive. acum...acum habar n-am.
e ciudat cum in 3 ani de zile nu m-am vazut locuind in acelasi loc cu el. nu simteam nevoia de o apropiere atat de mare. e ciudat cat de usor mi-a fost sa spun ca sarbatorile de craciun se petrec in familie si sa raman doar eu in cluj. e ciudat cat de usor imi era sa tot trag de timp uneori. si mai ciudat e ca nu mi-am dat seama de toate astea atunci. atunci parea doar normal. chiar si atunci cand a inceput sa nu mai fie bine, mie imi parea normal. si credeam. de multe ori am crezut ca il iubesc. lucrurile se mai si schimba!
oarecum stiu ca asta va fi o experienta f importanta pentru mine. e atat de incarcata cu de toate. si nu mai sper nimic. vreau doar sa ne fie bine, la amandoi. poate in timp voi reincepe sa sper.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
''binele acopera raul''
wow...cata incredere ai in relatia asta. ma chiar intreci la capitolul asta. si sunt nebuna. da, ziua aia pe saptamana. si de ce ramai? pentru celelalte 6...
incepe sa ma sperie...vad cat de tare te prind si ca poti sa fii langa mine cand am nevoie. si atatea schimbari. si reactiile mele...sunt atat de rea cu tine cateodata. si iei taxiul ca sa cutreieri tot orasul pana la mine cand eu isi spun ca ies afara. si te intorci. si ma uit tot mai des la ceas la fix. si sunt prea altfel.
incepe sa ma sperie...vad cat de tare te prind si ca poti sa fii langa mine cand am nevoie. si atatea schimbari. si reactiile mele...sunt atat de rea cu tine cateodata. si iei taxiul ca sa cutreieri tot orasul pana la mine cand eu isi spun ca ies afara. si te intorci. si ma uit tot mai des la ceas la fix. si sunt prea altfel.
joi, 12 noiembrie 2009
m-am enervat
sunt incredibil de schimbatoare. orice mica chestie ma face sa tot gandesc, sa ma blochez undeva intr-o alta lume. pana si pe mine ma oboseste. sa nu mai pun in calcul si pe ceilalti care nu inteleg ce se intampla. pur si simplu. gandesc. si gandesc ca de ce e asa, ca de ce nu faci aia, ca de ce ai zis si acu nu faci, si ca sigur e ceva cu mine pentru ca tu nu faci. si e nevoie de timp pentru a gandi toate variantele astea. so...pur si simplu ma deconectez si ma uit la nori. si vezi ca ceva nu e bine, dar nu faci legatura. nu vezi contextul. si eu sunt prea obosita sa tot explic.
m-am saturat ca tu sa pui in spinarea mea totul. sa ma pui pe mine sa aleg cand de fapt nu-mi dai de ales. ce? sa o duc asa in continuare fara niciun scop sau tinta? ca doar tie putin iti pasa. m-am plictisit sa fiu de bad guy si tu victima mea. sa am mustrari de constiinta pentru ce? pentru faptul ca pot mai mult si ca nu esti in stare sa ma tii acolo langa tine? ia mai zboara si tu fara ajutorul meu.
m-am saturat ca tu sa pui in spinarea mea totul. sa ma pui pe mine sa aleg cand de fapt nu-mi dai de ales. ce? sa o duc asa in continuare fara niciun scop sau tinta? ca doar tie putin iti pasa. m-am plictisit sa fiu de bad guy si tu victima mea. sa am mustrari de constiinta pentru ce? pentru faptul ca pot mai mult si ca nu esti in stare sa ma tii acolo langa tine? ia mai zboara si tu fara ajutorul meu.
duminică, 8 noiembrie 2009
for my diary
vreau sa iti arat cat de bine e sa te simti iubit. sa vezi si sa simti ca apartii unui loc, langa o persoana, ca esti important si ca disparitia ta ar fi simtita. iti da mai multa incredere in tine. iti da ocazia sa te deschizi si sa experimentezi ceva nou. vreau sa fii sigur de mine, de motivele pentru care am ramas si am facut tot ceea ce m-a adus in punctul asta.
dar nu stiu cat voi putea face toate astea si sa raman la acelasi nivel. sa tot dau fara sa astept in schimb. sau sa ma multumesc cu ceea ce imi dai tu atunci cand ai chef. stiu inca de pe acum ca nu e un schimb echitabil. ca uneori faci si spui, alteori esti ca o usa inchisa, nimic... si raman pentru ca ma cunosc. pentru ca vreau ca si tu sa poti face acelasi lucru si sa inveti. incerc sa am rabdare, sa le iau pe toate asa cum vin. incerc sa uit ce am avut pana acum si sa nu ma gandesc cum e sa nu simti ca esti cel care iubeste si ofera mai mult. doare sa vezi cum regresezi pe plan sentimental. dar am ajuns sa cred ca asta e lectia prin care nu am trecut pana acum si ca m-ar ajuta sa inteleg mai bine si asta.
poate lucrurile se vor schimba. fie ca vei fi tu sau eu obiectul schimbarii. am luat o decizie...am de gand sa raman cu ea. pentru ca am avut motivele mele cand te-am ales. pentru ca vreau sa stiu cine esti. pentru ca ma atrag enigmele si cazurile care par pierdute, dar care se rezolva intr-un final.
dar nu stiu cat voi putea face toate astea si sa raman la acelasi nivel. sa tot dau fara sa astept in schimb. sau sa ma multumesc cu ceea ce imi dai tu atunci cand ai chef. stiu inca de pe acum ca nu e un schimb echitabil. ca uneori faci si spui, alteori esti ca o usa inchisa, nimic... si raman pentru ca ma cunosc. pentru ca vreau ca si tu sa poti face acelasi lucru si sa inveti. incerc sa am rabdare, sa le iau pe toate asa cum vin. incerc sa uit ce am avut pana acum si sa nu ma gandesc cum e sa nu simti ca esti cel care iubeste si ofera mai mult. doare sa vezi cum regresezi pe plan sentimental. dar am ajuns sa cred ca asta e lectia prin care nu am trecut pana acum si ca m-ar ajuta sa inteleg mai bine si asta.
poate lucrurile se vor schimba. fie ca vei fi tu sau eu obiectul schimbarii. am luat o decizie...am de gand sa raman cu ea. pentru ca am avut motivele mele cand te-am ales. pentru ca vreau sa stiu cine esti. pentru ca ma atrag enigmele si cazurile care par pierdute, dar care se rezolva intr-un final.
cutii de carton
asa cum poti aranja niste cutii cazute in mijlocul camerei, cutii cu bucati din trecut, le iei si le pui undeva unde sa nu te incurce, sa nu te tot impiedici de ele. asa poti sa iti aranjezi si viata. sa scoti ce nu e bine in ea si sa pui in cutii. cutii spre singapore. si sa le trimiti. da poti sa nu te tot gandesti la ele? sa le lasi trimise si sa mergi mai departe...cutii se gasesc cate vrei.
si tot incerc sa trimit. ba o cutie, ba alta. si face cutia aia ce face ca sa nu o pot lasa sa plece. si se tot zbate, spune lucruri care par sincere, incepe sa isi dea seama ca e pe punctul de a ajunge in singapore. si incearca mai mult decat ar fi incercat in oricare alte conditii. cutiile astea. si ma fac sa ma simt vinovata, sa gandesc ca mi-a fost bine cu ce a fost in cutia aia, ca poate fi din nou asa. si accept sa aman trimiterea acelei cutii. si se deschide, si pare frumos, si e bine.
pana in momentul in care nu mai e. si ma vad iar pusa in fata unei alegeri. gata! m-am hotarat, o trimit si fie ce-o fi! si face cutia asta tot ce poate, isi joaca si ultimele carti pe care le mai are. devine empatica si supusa. accepta ca am motive sa o trimit si incearca sa compenseze cu alte motive pentru care sa o pastrez. si iar ma pune pe ganduri.
oare va ajunge cutia asta sa plece singura? poate va observa ca sunt alte cutii in jur care pot scoate ceva din mine. sa fie egoism? sa ramai acolo desi nu aduci nimic bun? sa fie obisnuinta atat de puternica? sau o fi orgoliul? ce altceva ar putea fi? incapatanare? rautate?.....iubire?
si tot incerc sa trimit. ba o cutie, ba alta. si face cutia aia ce face ca sa nu o pot lasa sa plece. si se tot zbate, spune lucruri care par sincere, incepe sa isi dea seama ca e pe punctul de a ajunge in singapore. si incearca mai mult decat ar fi incercat in oricare alte conditii. cutiile astea. si ma fac sa ma simt vinovata, sa gandesc ca mi-a fost bine cu ce a fost in cutia aia, ca poate fi din nou asa. si accept sa aman trimiterea acelei cutii. si se deschide, si pare frumos, si e bine.
pana in momentul in care nu mai e. si ma vad iar pusa in fata unei alegeri. gata! m-am hotarat, o trimit si fie ce-o fi! si face cutia asta tot ce poate, isi joaca si ultimele carti pe care le mai are. devine empatica si supusa. accepta ca am motive sa o trimit si incearca sa compenseze cu alte motive pentru care sa o pastrez. si iar ma pune pe ganduri.
oare va ajunge cutia asta sa plece singura? poate va observa ca sunt alte cutii in jur care pot scoate ceva din mine. sa fie egoism? sa ramai acolo desi nu aduci nimic bun? sa fie obisnuinta atat de puternica? sau o fi orgoliul? ce altceva ar putea fi? incapatanare? rautate?.....iubire?
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
?
tu crezi ca tot ceea ce faci in viata asta ti se intoarce inapoi? adica chiar orice, ca e bine sau e rau. sau e doar o simpla chestie cum ar fi...nu poti intotdeauna sa ai doar bine, fara sa ai si rau?
asta m-ar tenta sa te intreb. pentru ca la asta ma gandesc. cum mi se va intoarce mie inapoi tot ceea ce fac acum. si cum voi ajunge sa ma simt eu fiind pusa in situatia asta. si cum blah blah. si pot sa te intreb? nuj...am impresia ca vei trece peste intrebarea mea, ca imi vei spune ca esti obosit sau ca habar n-ai. gandesc prea mult in comparatie cu tine. pe tine situatiile limita si ultimaturile te fac sa gandesti. atunci cand esti nevoit sa iei o decizie. si raman o balanta pentru ca asta e singurul mod in care stiu sa ma comport. fie ca iti place, fie ca nu. vreau sa stiu, vreau sa mi se demonstreze, vreau sa fiu sigura. si pe langa astea ...vreau sa mi se spuna. ca e alba sau e neagra. risca si raspunde. tot vei ajunge intr-un final sa dai un raspuns. de ce sa amani, eu sa ma supar, sa te ignor. tu sa te superi ca ne chinuim degeaba, sa incerci sa faci ceva, sa spui lucruri pe care in mod normal nu le-ai spune.
si cum creierul e un organ destul de prost...el zice... uite, ma comport urat cu el, uite, il si ignor. uite ca incepe sa se gandeasca, sa imi raspunda la intrebari, sa isi dea seama de lucruri noi care de fapt sunt cam vechi. si atunci...ha ha...te-am prins. eu ma comport urat cu tine, tu imi dai ce vreau. intarire destul de buna...atunci am sa ma comport tot asa de acum incolo... ma simt si eu putin mai prost acolo cateva zile, dar dupaaaa....dupa e alta treaba. dupa asta voi sti ce gandesti si simti. da, clar asta voi face!!! si cine porneste toate astea?
but you make me smile...with different parts of my body.
asta m-ar tenta sa te intreb. pentru ca la asta ma gandesc. cum mi se va intoarce mie inapoi tot ceea ce fac acum. si cum voi ajunge sa ma simt eu fiind pusa in situatia asta. si cum blah blah. si pot sa te intreb? nuj...am impresia ca vei trece peste intrebarea mea, ca imi vei spune ca esti obosit sau ca habar n-ai. gandesc prea mult in comparatie cu tine. pe tine situatiile limita si ultimaturile te fac sa gandesti. atunci cand esti nevoit sa iei o decizie. si raman o balanta pentru ca asta e singurul mod in care stiu sa ma comport. fie ca iti place, fie ca nu. vreau sa stiu, vreau sa mi se demonstreze, vreau sa fiu sigura. si pe langa astea ...vreau sa mi se spuna. ca e alba sau e neagra. risca si raspunde. tot vei ajunge intr-un final sa dai un raspuns. de ce sa amani, eu sa ma supar, sa te ignor. tu sa te superi ca ne chinuim degeaba, sa incerci sa faci ceva, sa spui lucruri pe care in mod normal nu le-ai spune.
si cum creierul e un organ destul de prost...el zice... uite, ma comport urat cu el, uite, il si ignor. uite ca incepe sa se gandeasca, sa imi raspunda la intrebari, sa isi dea seama de lucruri noi care de fapt sunt cam vechi. si atunci...ha ha...te-am prins. eu ma comport urat cu tine, tu imi dai ce vreau. intarire destul de buna...atunci am sa ma comport tot asa de acum incolo... ma simt si eu putin mai prost acolo cateva zile, dar dupaaaa....dupa e alta treaba. dupa asta voi sti ce gandesti si simti. da, clar asta voi face!!! si cine porneste toate astea?
but you make me smile...with different parts of my body.
luni, 2 noiembrie 2009
cat de usor e sa incepi ceva. sa cunosti pe cineva nou. partea mai grea e sa fii in continuare interesat, sa incepi sa lasi de la tine, sa accepti, sa faci compromisuri pentru ca acea persoana pe care abia ai cunoscut-o sa se simta bine in preajma ta. oare chiar nu exista persoane care se muleaza perfect pe ceea ce esti tu? care te accepta si te plac fara sa intrebe de ce si care nu isi pun intrebarea asta? fara schimbari, fara cenzuri, fara vorbe nespuse, fara nervi adunati, fara a ascunde sentimente...doar, cum sa fiu eu primul care recunosc ca o plac?
cat de simplu e sa te simti batran la 31 de ani dar in continuare tanar si plin de energie la 70 de ani. care e ideea? timid ca in primul an de scoala cand ai cumparat cel mai frumos martisor pentru fata pe care o placi. dar cum sa te afisezi in fata ei cu el? daca va observa ca te-ai inrosit? ufff...isi va da seama de tot. ca ai stat 3 ore pentru a-l alege, ca ai mers in atatea locuri diferite si ca ti-ai dat pe el jumatate din banii economisiti tot anul. si .... fiecare cum poate. ca e la 6 ani, ca o fi la 24, 31 sau 70. doar sa nu treaca prea mult timp pentru a-ti da seama ce e important.
si e bine. e foarte bine.
cat de simplu e sa te simti batran la 31 de ani dar in continuare tanar si plin de energie la 70 de ani. care e ideea? timid ca in primul an de scoala cand ai cumparat cel mai frumos martisor pentru fata pe care o placi. dar cum sa te afisezi in fata ei cu el? daca va observa ca te-ai inrosit? ufff...isi va da seama de tot. ca ai stat 3 ore pentru a-l alege, ca ai mers in atatea locuri diferite si ca ti-ai dat pe el jumatate din banii economisiti tot anul. si .... fiecare cum poate. ca e la 6 ani, ca o fi la 24, 31 sau 70. doar sa nu treaca prea mult timp pentru a-ti da seama ce e important.
si e bine. e foarte bine.
duminică, 25 octombrie 2009
jurnal extim
''
simone weil: una din placerile cele mai savuroase ale iubirii omenesti: sa servesti fiinta iubita fara ca ea sa stie.
ca vrem sau nu si fara nicio interventie deliberata din partea noastra, viata este o succesiune de ''perioade''.
cand vorbim de ''suferinte in dragoste'', nu tinem seama decat de cel care iubeste fara sa fie iubit. dar cine sa exprime amaraciunea reciproca a celui care este iubit, caruia cineva e gata sa-i daruiasca totul, dar care nu are nimic de daruit in schimb, afara de o vaga mila? cine sa exprime mahnirea acestui imens esec, a acestei rusini, a acestei mizerii in fata bogatiei celuilalt?
'' jurnal extim, michel tournier
si chiar nu m-am gandit prea mult pana acum la aspectul asta. poate pentru ca nu m-am prea lasat sa fiu in pielea celui care este iubit si nu iubeste. eee...atasament rapid. oare cum te simti atunci cand stii ca celalalt e mult mai implicat decat tine, cand stii ca poate nu vei putea niciodata sa ii raspunzi la acelasi nivel? poate preferi sa pleci, sa dai celuilalt o sansa de a intalni ceva pe masura lui. sau stai, doar iti e bine, primesti atentie, caldura si o persoana aproape. si totusi, pe termen lung ce se va intampla? veti ajunge la acelasi nivel? veti merge spre altceva?
am fost obisnuita cu certitudini in dragoste. sa stiu, sa mi se spuna, sa simt. sa inteleg si sa fiu sigura pe relatie. si... e ciudat sa simti cat de aproape e, dar sa nu poata sa iti dea certitudinea. sa nu ti se spuna clar in fata: da, e alba. sau nu, e neagra. o simti, dar e oare de ajuns? renunta cel care da pentru ca nu primeste? cat de superficial, ca de vag si lasat in voia curentului.
simone weil: una din placerile cele mai savuroase ale iubirii omenesti: sa servesti fiinta iubita fara ca ea sa stie.
ca vrem sau nu si fara nicio interventie deliberata din partea noastra, viata este o succesiune de ''perioade''.
cand vorbim de ''suferinte in dragoste'', nu tinem seama decat de cel care iubeste fara sa fie iubit. dar cine sa exprime amaraciunea reciproca a celui care este iubit, caruia cineva e gata sa-i daruiasca totul, dar care nu are nimic de daruit in schimb, afara de o vaga mila? cine sa exprime mahnirea acestui imens esec, a acestei rusini, a acestei mizerii in fata bogatiei celuilalt?
'' jurnal extim, michel tournier
si chiar nu m-am gandit prea mult pana acum la aspectul asta. poate pentru ca nu m-am prea lasat sa fiu in pielea celui care este iubit si nu iubeste. eee...atasament rapid. oare cum te simti atunci cand stii ca celalalt e mult mai implicat decat tine, cand stii ca poate nu vei putea niciodata sa ii raspunzi la acelasi nivel? poate preferi sa pleci, sa dai celuilalt o sansa de a intalni ceva pe masura lui. sau stai, doar iti e bine, primesti atentie, caldura si o persoana aproape. si totusi, pe termen lung ce se va intampla? veti ajunge la acelasi nivel? veti merge spre altceva?
am fost obisnuita cu certitudini in dragoste. sa stiu, sa mi se spuna, sa simt. sa inteleg si sa fiu sigura pe relatie. si... e ciudat sa simti cat de aproape e, dar sa nu poata sa iti dea certitudinea. sa nu ti se spuna clar in fata: da, e alba. sau nu, e neagra. o simti, dar e oare de ajuns? renunta cel care da pentru ca nu primeste? cat de superficial, ca de vag si lasat in voia curentului.
joi, 22 octombrie 2009
chei
ce face o cheie? deschide! ce? acel ceva pt ce a fost destinata. ce mai face o cheie? inchide! ce? acelasi lucru. si o lasi sa intre, ii arati cat de frumos poti fi, apoi ii arati ca de fapt nu esti perfect, ca poti iubi si ca esti...ce esti? si ea ce face??? ia cat se poate si apoi inchide. da...si asa ramai. inchis. asteptand o alta cheie care stie sa te deschida intr-un alt fel. si toata povestea asta se repeta, circular si aiurea. se tot repeta pana te saturi. pana spui atat. rup yala. nu mai vreau pe nimeni, nu mai vreau niciun interes, nu mai vreau falsitate, nu mai vreau vesnic care moare, nu mai vreau drama. sa ma lasi pentru ca apoi sa faci pe martirul. la ce bun? aaa, da...sa te simti tu mai implinit. sa stii ca ai incercat...oooo si cat ai incercat...ooo daaa...incredibila incercare. nimeni nu ar fi putut sa o faca la nivelul tau. si...la ce bun? ce faci atunci cand vezi ca cheia pe care tu o aveai, care mergea struna acu incepe sa se blocheze, usa nu se mai deschide, poate mai si scartaie. te chinui in continuare, poate dai cu piciorul in ea...deschide-teee!!!! heeeey, nu ai auzit ce am spus??? usa proasta, tu esti de vina. uite, incerc. vezi, chiar si atunci cand nu mai esti buna eu tot incerc, vezi ce bun si iubitor sunt eu??? off cheie tampita. vreau inauntru. da, modalitatea perfecta...pentru a face praf totul. praf si pulbere. ciudat totusi ca inca ramai cu ideea ca ai incercat totul....da, cate nu ai mai incercat. cand tot ce ai facut tu a fost sa dai vina si sa fortezi. dar ce mai conteaza? doar nu era o alta varianta mai buna decat atat? una care sa nu iti fure timpul, una care sa te faca sa te simti bine, una care chiar sa functioneze. si unde se ajunge? la o yala blocata. de la prea multa vina, lacrimi, furie, iubire, schimbari. totul e in van. nimic nu mai conteaza. a trecut deja. dar inca mai poti face multe. poti inchide usa...iar apoi sa rupi cheia in usa. asa te asiguri ca nimeni nu va mai patrunde. ca vei fi ultimul...ooo da, orgoliu mangaiat.
vei fi fericit?
vei fi fericit?
luni, 5 octombrie 2009
u know nothing
u know nothing. pentru ca initial nu am putut, acum nu mai vreau eu. nu te-ar ajuta la absolut nimic. toate sa invart, ametesc, ma pierd, ma regasesc. stop. e prea mult. tot ce poti face e sa pierzi. cu cat ajungi mai sus, cu atat cazi mai mult. cu cat cazi mai mult cu atat e mai greu sa te ridici. si pentru ce? totul e inevitabil. inca o data ignoranta e solutia optima.
marți, 29 septembrie 2009
imunitate jos
m-am racit. imunitatea mea e la pamant. am luat virusul atat de usor, acu nu mai reusesc sa scap de el. nici nu mai stiu de cand n-am mai fost atat de racita. nu-mi place, vreau sa termine odata. corpul meu imi da semnale de alarma. imi spune ca ceva nu merge bine. asa e...ceva nu merge bine de o perioada de timp, destul de lunga. si cum sa il impac eu sa se faca bine? stat in pat, ceaiuri, medicamente, fructe, multe filme si carti nu il induioseaza. ce sa ma mai fac cu el? l-as bate daca as putea.
psihicul vorbeste prin fizic. ceva nu e bine. ceva trebuie schimbat. acolo, o mica piesa din tabloul vietii mele. dar cum? care? am sa o fac si asta...in timp, cu rabdare. si...sper...fara regrete.
psihicul vorbeste prin fizic. ceva nu e bine. ceva trebuie schimbat. acolo, o mica piesa din tabloul vietii mele. dar cum? care? am sa o fac si asta...in timp, cu rabdare. si...sper...fara regrete.
luni, 14 septembrie 2009
am nevoie de somn. nici nu mi-am dat seama cat de important e somnul pt mine. unii prefera sa doarma cat mai putin, eu devin irascibila, obosita, fara chef si inerta daca nu dorm. si o noapte nedormita se pare ca se simte. am ajuns ca singurul lucru pe care mi-l doresc e sa dorm. imi doream atat de mult incat nu am reusit. imi venea sa plang de ciuda...vreau sa dorm, doar atat. te rog, adormi!!!
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.
joi, 10 septembrie 2009
asa...sa vedem
disonanta cognitiva. asta e ceea ce imi faci tu mie. si ziceai ca nu pot si eu sa plec asa cum am venit, cu zambetul pe buze. da, ma apuca isteriile in timp ce tu esti incredibil de dragutz si fac pe nebuna iar apoi plec suparata. chiar crezi?
stiu ca iti e greu sa vorbesti despre tine. cred ca ai reusit asta de foarte putine ori. sa spui ceva pana la capat, exact asa cum s-a intamplat. si sunt curioasa, cum altcumva sa ajung sa te cunosc? vreau sa imi spui, vreau sa iti placa sa comunici cu mine. si cum vrei sa te motivez? daca tu nu simti asta ce mai pot eu face? in schimb preferi sa stii cat de multe despre mine, despre ce mi se intampla. ceri, dar nu dai.
si tot eu sunt aia cu probleme de comunicare. ma lovesc de zid peste zid. cum ai vrea sa reactionez si cum sa pot trece peste toate astea?
te-am intrebat daca tu chiar nu-ti dai seama de ce ma comport asa cum ma comport. si ce-ai zis? ca nu!!! ce e asa de greu sa intelegi ca sunt interesata de persoana ta, ca imi place sa aflu lucruri despre tine, ca vreau sa stiu cat mai multe? o fi unul dintre defectele mele...vreau sa stiu la ce sa ma astept de la tine. vreau sa am siguranta pe care tu mi-o dai sub forma incertitudinilor, sau cel putin asa o receptez eu. vreau sa fiu sigura de tine si pe tine.
chiar nu ai vrea sa stii de ce inca raman cu el? pentru asta, pentru siguranta pe care tu nu vrei sa mi-o dai, haide...poate chiar nu poti. pentru ca ma face sa ma simt cu adevarat iubita atunci cand ma tine in brate si il simt lipit de mine. pentru ca simt si imi place. desi apoi adoarme, de fiecare data inaintea mea si ajung sa il simt cum se misca in somn, sa ii aud schimbarile in respiratie. asta imi displace. vreau si eu macar o data sa adorm inaintea lui. sa nu ii simt mana care atarna tot mai grea deasupra mea.
dar sa revenim la tine. te cunosc poate chiar mai bine decat oricine altcineva si tot imi refuzi accesul. azi ti-am spus ca voi incerca sa nu-mi mai pese atat de mult. dar nu stiu cat de bine te vei simti tu atunci cand voi si reusi.
azi stiam ca nu are rost sa ma grabesc. stiam ca nu te voi gasi. simteam asta. tu cand vei intelege ca unele lucruri se explica doar prin sentimente?
cred ca ti-ar fi mult mai usor sa ma poti baga in dulap. si sa ma scoti de acolo doar atunci cand ai chef de mine. sa fiu o jucarie si nimic mai mult.
stiu ca iti e greu sa vorbesti despre tine. cred ca ai reusit asta de foarte putine ori. sa spui ceva pana la capat, exact asa cum s-a intamplat. si sunt curioasa, cum altcumva sa ajung sa te cunosc? vreau sa imi spui, vreau sa iti placa sa comunici cu mine. si cum vrei sa te motivez? daca tu nu simti asta ce mai pot eu face? in schimb preferi sa stii cat de multe despre mine, despre ce mi se intampla. ceri, dar nu dai.
si tot eu sunt aia cu probleme de comunicare. ma lovesc de zid peste zid. cum ai vrea sa reactionez si cum sa pot trece peste toate astea?
te-am intrebat daca tu chiar nu-ti dai seama de ce ma comport asa cum ma comport. si ce-ai zis? ca nu!!! ce e asa de greu sa intelegi ca sunt interesata de persoana ta, ca imi place sa aflu lucruri despre tine, ca vreau sa stiu cat mai multe? o fi unul dintre defectele mele...vreau sa stiu la ce sa ma astept de la tine. vreau sa am siguranta pe care tu mi-o dai sub forma incertitudinilor, sau cel putin asa o receptez eu. vreau sa fiu sigura de tine si pe tine.
chiar nu ai vrea sa stii de ce inca raman cu el? pentru asta, pentru siguranta pe care tu nu vrei sa mi-o dai, haide...poate chiar nu poti. pentru ca ma face sa ma simt cu adevarat iubita atunci cand ma tine in brate si il simt lipit de mine. pentru ca simt si imi place. desi apoi adoarme, de fiecare data inaintea mea si ajung sa il simt cum se misca in somn, sa ii aud schimbarile in respiratie. asta imi displace. vreau si eu macar o data sa adorm inaintea lui. sa nu ii simt mana care atarna tot mai grea deasupra mea.
dar sa revenim la tine. te cunosc poate chiar mai bine decat oricine altcineva si tot imi refuzi accesul. azi ti-am spus ca voi incerca sa nu-mi mai pese atat de mult. dar nu stiu cat de bine te vei simti tu atunci cand voi si reusi.
azi stiam ca nu are rost sa ma grabesc. stiam ca nu te voi gasi. simteam asta. tu cand vei intelege ca unele lucruri se explica doar prin sentimente?
cred ca ti-ar fi mult mai usor sa ma poti baga in dulap. si sa ma scoti de acolo doar atunci cand ai chef de mine. sa fiu o jucarie si nimic mai mult.
marți, 25 august 2009
fictiune si nimic mai mult
ca o motocicleta cu atas, mereu aproape si mereu acolo. te deschizi tot mai mult, imi place, vreau si mai aproape, vreau acum, vreau si maine, vreau si nu ma mai opreste nimic. si e intr-un fel atat de bine.
vrei mai mult sau renunti? suna a ultimatum...mi-e prea frica sa gandesc in termenii astia. nu vreau sa ma trezesc si sa o iau de la capat. tu nu-mi poti spune ca nu e cazul, poate nici nu-ti pasa atat de mult. in definitiv... sunt doar eu.
si vreau sa stiu ca nu sunt doar eu. vreau o baza de la care sa pot porni cu siguranta si certitudine si la care sa fiu sigura ca ma voi opri in caderea mea. e greu sa iesi din vid.
cum te simti? ce gandesti atunci cand stii ca sunt acolo, ca esti punctul meu de interes? te simti iubit?...esti.
dependenta de atentie cheama iar lacrimile in orele tarzii ale noptii. de mult pinguinii nu ma sunt piedici, ma simt falsa si descoperita atunci cand as prefera cateva gecute groase pe mine.
as fi preferat o zi cu tine, as fi preferat ca tu sa vrei asta. dar nu. ti-e mai usor sa fii cu tine. cam greu pentru mine...sa pot sta la un pahar de ceva bun cu mine. da...ma indepartez, vreau mai mult, deceptia se apropie. tu nu vrei...
in orice echipa unul se implica mai mult. mi-am tot dorit sa nu mai fiu eu aceea. schimbari mai apar. cat de mari? cat de capabil ai fi sa mergi pana la capat? sa spui mi-e dor de tine si te iubesc? sa iti spui tie asta. sa simti si sa vrei, acum.
castele de nisip. de ce nu ar fi cazul sa iubesti? chiar si atunci cand ai simtit asta nu ai reusit sa exprimi, esti un om al golurilor, si ea a simtit. si atunci, ce sa mai astept? chiar si atunci cand a fost cazul n-ai putut. mai ales ca...nu crezi ca e cazul. e prea multa bataie de cap.
nu e perfecta?
vrei mai mult sau renunti? suna a ultimatum...mi-e prea frica sa gandesc in termenii astia. nu vreau sa ma trezesc si sa o iau de la capat. tu nu-mi poti spune ca nu e cazul, poate nici nu-ti pasa atat de mult. in definitiv... sunt doar eu.
si vreau sa stiu ca nu sunt doar eu. vreau o baza de la care sa pot porni cu siguranta si certitudine si la care sa fiu sigura ca ma voi opri in caderea mea. e greu sa iesi din vid.
cum te simti? ce gandesti atunci cand stii ca sunt acolo, ca esti punctul meu de interes? te simti iubit?...esti.
dependenta de atentie cheama iar lacrimile in orele tarzii ale noptii. de mult pinguinii nu ma sunt piedici, ma simt falsa si descoperita atunci cand as prefera cateva gecute groase pe mine.
as fi preferat o zi cu tine, as fi preferat ca tu sa vrei asta. dar nu. ti-e mai usor sa fii cu tine. cam greu pentru mine...sa pot sta la un pahar de ceva bun cu mine. da...ma indepartez, vreau mai mult, deceptia se apropie. tu nu vrei...
in orice echipa unul se implica mai mult. mi-am tot dorit sa nu mai fiu eu aceea. schimbari mai apar. cat de mari? cat de capabil ai fi sa mergi pana la capat? sa spui mi-e dor de tine si te iubesc? sa iti spui tie asta. sa simti si sa vrei, acum.
castele de nisip. de ce nu ar fi cazul sa iubesti? chiar si atunci cand ai simtit asta nu ai reusit sa exprimi, esti un om al golurilor, si ea a simtit. si atunci, ce sa mai astept? chiar si atunci cand a fost cazul n-ai putut. mai ales ca...nu crezi ca e cazul. e prea multa bataie de cap.
nu e perfecta?
vineri, 31 iulie 2009
things he'll never say
* i love you!
* i miss you when you're not around
* i want to be a part of your life
* come here and let me kiss you
* i love feeling your body so close to mine.
2. done
* i miss you when you're not around
* i want to be a part of your life
* come here and let me kiss you
* i love feeling your body so close to mine.
2. done
miercuri, 29 iulie 2009
n0t
mi-e foame. mi-e dor de ceva inedit, ceva adevarat. ceva ce nu tre sa fie pus sub semnul intrebarii. ceva ce se simte si stii...e real, e acolo, e al tau. e totul si parca e nimic. mi-e dor... de persoane care pleaca din viata ta pentru ca asa e mai bine. mi-e dor de prima iubire, mi-e dor de a doua. mi-e dor de zambete. de zambetul ei. mi-e dor sa o vad dansand. sa o vad cum se pierde intr-o alta lume. vreau sa ma ia cu ea. vreau altceva. iar vreau altceva. nimic nu e bine, nimic nu pushca, nimic nu mai conteaza si nimic nu ma mai atinge. si de unde sa incep? nici macar asta nu stiu. poate sa let go la totul. ma mut...pe luna. nu-mi place sa ma prefac, sa ma ascund sa incerc sa fiu eu cand in mine totul urla, plange si vrea sa plece. dar nu, eu trebuie sa raman, sa incerc.
de ce? ca sa poata sa imi reproseze pe mai incolo ca nu am incercat indeajuns, ca sunt prea defecta, ca nu apreciez ce am si ca...vorbe si iar vorbe. nu mai cred...era bine cand puteam sa il cred. dar mi s-a demonstrat ca intr-un anumit punct nu mai conteaza nimic. absolut nimic. ca totul se sterge, ca nimic nu mai e destul de important. si atunci incepe toata perioada aia in care nu mai poti conta pe nimeni si nimic nu mai e cum era. si incerci sa treci peste, incerci sa treci prin sau sa sari pur si simplu peste baltile care se tot aduna si se aduna. si te uzi, ti-e rece, incepe sa nu-ti mai pese de nimic si nimeni. doar iubirea se poate transforma in ura. si ce pas mic e de la una la alta. i don't need you. i can be ok with myself.
de la ipoteze corecte la concluzii gresite. iti propui ceva, ajungi la total altceva. say something, please!
de ce? ca sa poata sa imi reproseze pe mai incolo ca nu am incercat indeajuns, ca sunt prea defecta, ca nu apreciez ce am si ca...vorbe si iar vorbe. nu mai cred...era bine cand puteam sa il cred. dar mi s-a demonstrat ca intr-un anumit punct nu mai conteaza nimic. absolut nimic. ca totul se sterge, ca nimic nu mai e destul de important. si atunci incepe toata perioada aia in care nu mai poti conta pe nimeni si nimic nu mai e cum era. si incerci sa treci peste, incerci sa treci prin sau sa sari pur si simplu peste baltile care se tot aduna si se aduna. si te uzi, ti-e rece, incepe sa nu-ti mai pese de nimic si nimeni. doar iubirea se poate transforma in ura. si ce pas mic e de la una la alta. i don't need you. i can be ok with myself.
de la ipoteze corecte la concluzii gresite. iti propui ceva, ajungi la total altceva. say something, please!
deviez
de ce imi doresc cam tot timpul chestii mari, chestii care cer timp, chestii pe care poate nu le voi avea ...niciodata? ca sa ma tot chinui, si sa incerc, si sa ma straduiesc si sa...esuez. orice esec te aduce mai aproape de tine. nu realizarile, ci esecurile. din esecuri inveti, realizarile te ajuta doar la gadilat de orgoliu. mi-e atat de dor. de ea, de mine. de noi.
vreau inapoi la alte perioade. la perioade in care consideram ca am totul, ca mi-e bine. la perioade in care dormeam bine noapte. nu visam cele mai mari tampenii. macar in jumatate de vis s-a intamplat exact ce vroiam eu. si cat de real a putut fi. exact tu...ai fost exact tu doar ca asa cum te-am vrut eu. nu imi place sa pornesc de la ideea ca vreau sa schimb pe cineva. iti place si gata, nu-ti place treci mai departe. dar...
ma-nerveaza lasitatea. ai ceva de spus, o spui si suporti consecintele. nu pui pe altcineva sa faca treburile murdare in locul tau, nu te eschivezi si nu lasi lumea in ceata aiurea. pentru ce? roata asa se va invarti... si nu e chiar placut.
iar vulnerabila. de fapt...cand n-am fost? nu-i nimic, trecem peste toate. fara a discuta, fara a ne bate capul. ne mintim in continuare ca totul e ok, afisam un zambet fals si ne ''bucuram'' cand de fapt ar trebui sa plangem. si de ce? e muuuuult mai usor.
how beautiful.
vreau inapoi la alte perioade. la perioade in care consideram ca am totul, ca mi-e bine. la perioade in care dormeam bine noapte. nu visam cele mai mari tampenii. macar in jumatate de vis s-a intamplat exact ce vroiam eu. si cat de real a putut fi. exact tu...ai fost exact tu doar ca asa cum te-am vrut eu. nu imi place sa pornesc de la ideea ca vreau sa schimb pe cineva. iti place si gata, nu-ti place treci mai departe. dar...
ma-nerveaza lasitatea. ai ceva de spus, o spui si suporti consecintele. nu pui pe altcineva sa faca treburile murdare in locul tau, nu te eschivezi si nu lasi lumea in ceata aiurea. pentru ce? roata asa se va invarti... si nu e chiar placut.
iar vulnerabila. de fapt...cand n-am fost? nu-i nimic, trecem peste toate. fara a discuta, fara a ne bate capul. ne mintim in continuare ca totul e ok, afisam un zambet fals si ne ''bucuram'' cand de fapt ar trebui sa plangem. si de ce? e muuuuult mai usor.
how beautiful.
miercuri, 22 iulie 2009
realitate, imaginar si ireal.
pasi mici intre ele. azi am ajuns brusc in realitate. am avut ''bucuria'' de a ajunge printr-o clinica. si intru eu cuminte in cabinet, stau ce stau si se aud de afara tipete. tanti doctor, cu o privire senina: ''a mai murit cineva.'' raspunsul asistentei: ''sau poate chinuie pe cineva chiar acum''. si stau amandoua, deschid geamul si observa de unde vin strigatele - chirurgie plastica. dupa cata sensibilitate au aratat pana in momentul ala...nu se prea opresc ele. '' sigur nu mai e nimeni in fata usii de la chirurgie plastica, la ce tipete ies de acolo''.
asa, concluzie: n-au eu sange pentru a asculta zilnic astfel de tipete. cred ca va trebui sa ma reprofilez. de ajung in spital, nu stiu cine pe cine trateaza.
si asa se ajunge de la bucurie, calm, entuziasm la realitate.
next: imaginar. prieteni imaginari. asemenea prieteni imaginari pe care nu ii vezi, dar ii simti. pe care multi ajung sa ii cunoasca. si ce se intampla atunci cand acei prieteni imaginari se ratacesc? ea, prietena lor cea mai buna si cea mai apropiata persoana de ei se imbolnaveste de grija lor. ea stie ca ei au murit, de aceea nu se intorc. si incep toti sa caute acesti doi prieteni imaginari, pobby si dingan. si li se gasesc cadavrele, li se organizeaza inmormantarea, vin toti oamenii din jur. si acu, ce e realitate si ce e imaginar? " si noi suntem nevazuti. suntem nevazuti si transparenti si stravezii...''
ireal: blank. ce-ar trebui sa fie considerat ireal? double blank.
am prins azi o disonanta cognitiva de numa. la fel cum ma joci tu. te joci cu mintea mea. si nici macar nu-ti dai seama.
asa, concluzie: n-au eu sange pentru a asculta zilnic astfel de tipete. cred ca va trebui sa ma reprofilez. de ajung in spital, nu stiu cine pe cine trateaza.
si asa se ajunge de la bucurie, calm, entuziasm la realitate.
next: imaginar. prieteni imaginari. asemenea prieteni imaginari pe care nu ii vezi, dar ii simti. pe care multi ajung sa ii cunoasca. si ce se intampla atunci cand acei prieteni imaginari se ratacesc? ea, prietena lor cea mai buna si cea mai apropiata persoana de ei se imbolnaveste de grija lor. ea stie ca ei au murit, de aceea nu se intorc. si incep toti sa caute acesti doi prieteni imaginari, pobby si dingan. si li se gasesc cadavrele, li se organizeaza inmormantarea, vin toti oamenii din jur. si acu, ce e realitate si ce e imaginar? " si noi suntem nevazuti. suntem nevazuti si transparenti si stravezii...''
ireal: blank. ce-ar trebui sa fie considerat ireal? double blank.
am prins azi o disonanta cognitiva de numa. la fel cum ma joci tu. te joci cu mintea mea. si nici macar nu-ti dai seama.
vineri, 10 iulie 2009
bucati de fericire
*unii atunci cand prind in bus un loc langa geam
*altii cand au locul de langa geam in avion si stau cu obrazul lipit pentru a vedea cat mai multe si mai bine
*ea atunci cand i se spune...multumesc pentru masa mami, a fost foarte bun
*eu atunci cand ii vad zambind
*unii atunci cand primesc cadouri
*eu atunci cand nu se mai opreste din ras, vede ce i-am oferit de ziua lui.
*unii atunci cand fac o bucurie cat de mica cuiva necunoscut. se pare ca si broastele mai au cateodata par.
*unii atunci cand se plimba zambind pe strada si observa ca nu sunt singurii.
*eu...poate si pentru o ciocolata venita la momentul potrivit.
*o melodie aparuta din senin care te trimite la trecut. si iti amintesti. si...
*sa ajungi acasa dupa o zi lunga si sa fie acolo cineva care sa te imbratiseze.
*sa iti spuna ca te va duce sa vezi ceva ce l-a facut ce e el acum.
*pentru unii, sa fie ziua lor. pentru altii, sa fie aniversarea celor apropiati.
*sa ajungi in varful muntelui. (fara a fi mancat de lupi, ursi sau alte animale)
*sa fie acolo cineva dimineata care sa te sarute...sa te tina in brate si sa nu incepi ziua singur. sa fie si persoana pe care tu o doresti.
*sa ii lasi sa se apropie mai mult decat s-ar fi gandit vreodata ca vor vrea. si sa mai vrea.
*sa ti se demonstreze ca insemni ceva. ceva mare. ceva vital.
*sa faci dragoste pe furtuna.
*sa iubesti cu cea mai mica si neinsemnata parte din tine. da, poate si cu degetul mic de la piciorul stang.
*sa iti numere incet toate alunitele, sa le adauge la colectie cu un sarut si sa nu se opreasca pana nu le numara si pe cele doua din talpa piciorului drept.
*sa nu iti spuna nimic si sa intelegi tot.
*sa vezi ca ai pus suflet in ceva si cineva apreciaza.
*sa ti se spuna te iubesc, si mi-e dor de tine. de catre persoane de acelasi sex, de rude, de iubiti, de persoane care conteaza.
*sa gasesti locul care te face sa zambesti de fiecare data cand ajungi acolo.
*un vin bun si o discutie care se intinde mult in noapte.
lista poate continua mult si bine. poate ma axez eu prea mult in fericirea mea pe lucruri care nu pot fi cuantificate, pe sentimente si trairi. dar asta conteaza. eu cu asta raman peste ani si ani.
*altii cand au locul de langa geam in avion si stau cu obrazul lipit pentru a vedea cat mai multe si mai bine
*ea atunci cand i se spune...multumesc pentru masa mami, a fost foarte bun
*eu atunci cand ii vad zambind
*unii atunci cand primesc cadouri
*eu atunci cand nu se mai opreste din ras, vede ce i-am oferit de ziua lui.
*unii atunci cand fac o bucurie cat de mica cuiva necunoscut. se pare ca si broastele mai au cateodata par.
*unii atunci cand se plimba zambind pe strada si observa ca nu sunt singurii.
*eu...poate si pentru o ciocolata venita la momentul potrivit.
*o melodie aparuta din senin care te trimite la trecut. si iti amintesti. si...
*sa ajungi acasa dupa o zi lunga si sa fie acolo cineva care sa te imbratiseze.
*sa iti spuna ca te va duce sa vezi ceva ce l-a facut ce e el acum.
*pentru unii, sa fie ziua lor. pentru altii, sa fie aniversarea celor apropiati.
*sa ajungi in varful muntelui. (fara a fi mancat de lupi, ursi sau alte animale)
*sa fie acolo cineva dimineata care sa te sarute...sa te tina in brate si sa nu incepi ziua singur. sa fie si persoana pe care tu o doresti.
*sa ii lasi sa se apropie mai mult decat s-ar fi gandit vreodata ca vor vrea. si sa mai vrea.
*sa ti se demonstreze ca insemni ceva. ceva mare. ceva vital.
*sa faci dragoste pe furtuna.
*sa iubesti cu cea mai mica si neinsemnata parte din tine. da, poate si cu degetul mic de la piciorul stang.
*sa iti numere incet toate alunitele, sa le adauge la colectie cu un sarut si sa nu se opreasca pana nu le numara si pe cele doua din talpa piciorului drept.
*sa nu iti spuna nimic si sa intelegi tot.
*sa vezi ca ai pus suflet in ceva si cineva apreciaza.
*sa ti se spuna te iubesc, si mi-e dor de tine. de catre persoane de acelasi sex, de rude, de iubiti, de persoane care conteaza.
*sa gasesti locul care te face sa zambesti de fiecare data cand ajungi acolo.
*un vin bun si o discutie care se intinde mult in noapte.
lista poate continua mult si bine. poate ma axez eu prea mult in fericirea mea pe lucruri care nu pot fi cuantificate, pe sentimente si trairi. dar asta conteaza. eu cu asta raman peste ani si ani.
duminică, 5 iulie 2009
pentru o vara frumoasa.
nu sentimente, nu fericire, nu planuri exacte. nu, pentru o vara frumoasa. cam vag, fara delimitari. am o stare ciudata. prea multe lucruri care se bat cap in cap, prea multa absenta. atat eu cat si ei. e mai usor asa, e mai sanatos. nu si pentru mine. ma consum degeaba. nici nu stiu pentru ce. macar sa stiu pentru ce. am ajuns iar in situatia pe care o cunosc asa de bine in care nu pot alege, nu stiu ce. si imi gasesc motive sa ies din casa, sa pot sa plec. vreau sa plec. mi-a facut pofta. vreau sa plec la munte. sa stau o zi intreaga printre copaci, sa urc. sa ajung seara la cabana epuizata sa dorm sau sa fac sex. asta vreau acu. si nici aici n-am certitudinea ca va fi ce-mi doresc. daca imi doresc ceva.
ada: eu vad ca m-am apropiat de tine
kid: dap
ada: si nuj....parca te deranjeaza asta
kid: da?
ada: cateodata da
kid: da-mi un exemplu
ada: nuj
kid: nu stii
ada: poti fi f schimbator
ada: cateodata sa fii acolo si altadata sa pari asa pierdut
kid: si tuuuuu
ada: sa imi acorzi atentie si total opusul
kid: nu-s genu care sa dea atentie nonstop
ada: nici tu nu stii ce gen esti
kid: bine mai minune
si cand nu iti place aici, o iei spre alta lume
kid: basme... zmei
kid: capsuni
ada: odata ca-n povesti
kid: viermi
kid: pitici
kid: zapada
ada: printi
kid: balauri
ada: castele
kid: rauri
ada: cai
kid: frumosi
ada: 6?
kid: sase
ada: dihanii
kid: latratei
ada: mar
kid: verde
ada: rosu
kid: roz
ada: roz prin basmele noastre?
ada: eu vad ca m-am apropiat de tine
kid: dap
ada: si nuj....parca te deranjeaza asta
kid: da?
ada: cateodata da
kid: da-mi un exemplu
ada: nuj
kid: nu stii
ada: poti fi f schimbator
ada: cateodata sa fii acolo si altadata sa pari asa pierdut
kid: si tuuuuu
ada: sa imi acorzi atentie si total opusul
kid: nu-s genu care sa dea atentie nonstop
ada: nici tu nu stii ce gen esti
kid: bine mai minune
si cand nu iti place aici, o iei spre alta lume
kid: basme... zmei
kid: capsuni
ada: odata ca-n povesti
kid: viermi
kid: pitici
kid: zapada
ada: printi
kid: balauri
ada: castele
kid: rauri
ada: cai
kid: frumosi
ada: 6?
kid: sase
ada: dihanii
kid: latratei
ada: mar
kid: verde
ada: rosu
kid: roz
ada: roz prin basmele noastre?
joi, 2 iulie 2009
......................................
a plecat. inca nu realizez asta. m-am obisnuit cu alarmele false din ultima saptamana. am prins ceva imunitate. dar voi simti eu destul de repede ca nu mai e prin zona. ca voi ramane cu un numar favorit pe care nu-l voi mai putea favoriza. si imi va fi dor sa vorbesc cu ea zeci de minute, si sa ma surprinda cu un...hai sa ne intalnim. sa ma certe cand fac tampenii si cand ma gandesc prea mult la mine.
si da, nu moare. doar pleaca. si simt ca nu mi-am luat ramas bun asa cum trebuia. pentru ca nu e ramas bun. e ramas rau. si deja ma apuca melancoliile. ce naiba oi face eu atata timp? daca o iau razna ce se va intampla? nici nu vreau sa ma gandesc. mi-a plecat alibi-ul, mi-a plecat iubita. si o las, am lasat-o si am incurajat-o. sa plece departe de mine. si sa aiba de unde sa se intoarca. cu bagaj mai mare, la propriu si la figurat.
dar incep sa ma agit, sa gandesc, sa fac conexiuni...sa realizez. ma comport copilareste, dar n-am mai fost de mult timp departe una de alta asa mult. ce dor imi va fi...
pleaca. traieste si intoarce-te. intoarce-te mai mare. eu cresc aici. tu acolo. vom fi mai aproape ca niciodata. ne putem pune in practica puterile telepatice. le-am cam neglijat in ultima vreme.
ti-am dat sfaturi de cacao, ti-am spus ce am stiut pe moment. am turuit ceva. aiureli. esti pe cont propriu. asta iti doreai...desi era alt context. profita cat de mult poti. si nu te lasa la nimeni. pentru ca le poti tine piept...
poti duce 6 sticle goale. ce altceva mai ai nevoie? deja mi-e dor........................................
si da, nu moare. doar pleaca. si simt ca nu mi-am luat ramas bun asa cum trebuia. pentru ca nu e ramas bun. e ramas rau. si deja ma apuca melancoliile. ce naiba oi face eu atata timp? daca o iau razna ce se va intampla? nici nu vreau sa ma gandesc. mi-a plecat alibi-ul, mi-a plecat iubita. si o las, am lasat-o si am incurajat-o. sa plece departe de mine. si sa aiba de unde sa se intoarca. cu bagaj mai mare, la propriu si la figurat.
dar incep sa ma agit, sa gandesc, sa fac conexiuni...sa realizez. ma comport copilareste, dar n-am mai fost de mult timp departe una de alta asa mult. ce dor imi va fi...
pleaca. traieste si intoarce-te. intoarce-te mai mare. eu cresc aici. tu acolo. vom fi mai aproape ca niciodata. ne putem pune in practica puterile telepatice. le-am cam neglijat in ultima vreme.
ti-am dat sfaturi de cacao, ti-am spus ce am stiut pe moment. am turuit ceva. aiureli. esti pe cont propriu. asta iti doreai...desi era alt context. profita cat de mult poti. si nu te lasa la nimeni. pentru ca le poti tine piept...
poti duce 6 sticle goale. ce altceva mai ai nevoie? deja mi-e dor........................................
duminică, 28 iunie 2009
de cee????
sexul tine de psihic, de mental. oricat vreau sa afirm contrariul. sexul e inteles gresit. nu e doar ceva fizic. cel putin pentru mine nu poate fi. nu pot sa o iau ca pe ceva ce e, ceva ce eu nu imi doresc. iese foarte aiurea. si da, no sex is better than bad sex. oare de unde porneste frigiditatea? posibil dintr-un act ratat. dupa cum spunea el, frigiditatea apare in urma trecerii prin mai multe paturi, aka mai multi parteneri. nu zau? chiar asa o fi? sa experimentezi mai multe, sa alegi si bine si culmea...sa suferi de frigiditate. cam dubasha treaba. oare mai primesc o macaroana? posibil sa nu.
asa. de ce considera persoanele virgine ca ele de fapt stiu ce e sexul? de unde sa ai habar ce gust are ciocolata cand nu ai mancat niciodata asa ceva? si atatea mituri, si atatea aberatii. asta arata cat de putin stiu oamenii de fapt. si cum poti spune ca nu iti place ceva ce n-ai incercat? nu ai cum!!!! pentru ca nu ai.
si mai am o problema. am ceva impotriva orgasmelor la virgine. adik...virginitatea inseamna doar o bucatica de carne? adica astea merg de multe ori impreuna. de ce ar fi normal ca o virgina sa traiasca orgasme? lasa frate, ajungi tu si acolo. candva.
azi sunt iar critica. si maine plec. abia astept. poate voi putea indrepta discutia unde vreau eu, sa nu fie nimic neplacut pt mine. pentru caaaaa....stiu prea multe. poate ma si dau de gol. dar va fi interesant. nu ma bag mai adanc de atat.
o seara interesanta sa aveti!
asa. de ce considera persoanele virgine ca ele de fapt stiu ce e sexul? de unde sa ai habar ce gust are ciocolata cand nu ai mancat niciodata asa ceva? si atatea mituri, si atatea aberatii. asta arata cat de putin stiu oamenii de fapt. si cum poti spune ca nu iti place ceva ce n-ai incercat? nu ai cum!!!! pentru ca nu ai.
si mai am o problema. am ceva impotriva orgasmelor la virgine. adik...virginitatea inseamna doar o bucatica de carne? adica astea merg de multe ori impreuna. de ce ar fi normal ca o virgina sa traiasca orgasme? lasa frate, ajungi tu si acolo. candva.
azi sunt iar critica. si maine plec. abia astept. poate voi putea indrepta discutia unde vreau eu, sa nu fie nimic neplacut pt mine. pentru caaaaa....stiu prea multe. poate ma si dau de gol. dar va fi interesant. nu ma bag mai adanc de atat.
o seara interesanta sa aveti!
miercuri, 24 iunie 2009
ask him about the title
mi-e dor de el. sau poate ii simt lipsa. sa vreau sa il vad. sa imi zambeasca, sa ma intind pe perna lui. sa ii simt mirosul. hm...mirosul. mi-e dor de mirosul lui. sau doar ii simt lipsa.
azi a fost o trezire dupa doua zile in care am stat doar in casa. ma omoara statul in casa, ma lasa fara energie. am fost pentru putinele ori in viata mea...la piatza. piata din capat de la ira. cum se traieste acolo...pentru ce? pentru bani iti lasi acasa toata viata si pleci cu legumele dupa tine...ca sa ajungi in cluj unde sa stai toata ziua si sa incerci sa iti vinzi productia. iar cand vine seara, sa acoperi pe acolo si sa te retragi in spatele masutei pe care iti sta asezat cantarul. si sa incerci sa dormi pe salteaua adusa de acasa, asezata pe jos. cata intimitate poti avea acolo? cat de mult depinzi de soarele si ploaia care apar. cat de greu poate le e cateodata. si ma gandesc la mine. ce bine ma simt cand ajung la el, cand ma intampina cu un zambet, cat de placuta e intimitatea cu el. si zic un mersi. ca exista, ca am ajuns sa cunosc si asta, ca totul e in felul in care e.
am ajuns sa simt nevoi:)) nevoi pe care tu le simteai, si care pentru mine nu insemnau prea mult. nu e prea bine atunci cand nu ai termen de comparatie. desi un termen de comparatie prea bun te poate ajuta sa o iei razna si sa te comporti ciudat. si pentru a aduna termene de comparatie ai nevoie sa traiesti, sa experimentezi si sa intelegi. uhhh
spunei ca nu ai facut niciodata dragoste. si spuneai ca pentru a se numi asa e nevoie de doi care se iubesc. tot nu sunt de acord cu asta. si am avut ceva nopti pentru gandit. tu iubeai, tu ii iubeai pe cei doi. asta e...making love. faptul ca ei nu erau in situatia asta nu schimba cu nimic ceea ce faceai tu. asta ar insemna....nu vreau sa ma gandesc ce ar insemna asta pt mine. poate nimic. imi doresc sa revin la ce a fost. la ce simteam atunci. la cat de sigura eram in ce categorie sa incadrez ceea ce faceam. dar nu....and it's been a while.
oarecum mi-e bine. promit ca imi va fi si mai bine. poate ma va face sa incadrez ceea ce e acolo unde ii e locul. poate mai tarziu, poate mai sus. poate totusi in viata asta.
ma intorc la viata reala. maine un examen. apoi inca unul. apoi incepe viata. viata pe care mi-o voi face exact asa cum vreau. foarte posibil complicata si dulce. vom vedea. de aia mai avem zile, sa vedem...
azi a fost o trezire dupa doua zile in care am stat doar in casa. ma omoara statul in casa, ma lasa fara energie. am fost pentru putinele ori in viata mea...la piatza. piata din capat de la ira. cum se traieste acolo...pentru ce? pentru bani iti lasi acasa toata viata si pleci cu legumele dupa tine...ca sa ajungi in cluj unde sa stai toata ziua si sa incerci sa iti vinzi productia. iar cand vine seara, sa acoperi pe acolo si sa te retragi in spatele masutei pe care iti sta asezat cantarul. si sa incerci sa dormi pe salteaua adusa de acasa, asezata pe jos. cata intimitate poti avea acolo? cat de mult depinzi de soarele si ploaia care apar. cat de greu poate le e cateodata. si ma gandesc la mine. ce bine ma simt cand ajung la el, cand ma intampina cu un zambet, cat de placuta e intimitatea cu el. si zic un mersi. ca exista, ca am ajuns sa cunosc si asta, ca totul e in felul in care e.
am ajuns sa simt nevoi:)) nevoi pe care tu le simteai, si care pentru mine nu insemnau prea mult. nu e prea bine atunci cand nu ai termen de comparatie. desi un termen de comparatie prea bun te poate ajuta sa o iei razna si sa te comporti ciudat. si pentru a aduna termene de comparatie ai nevoie sa traiesti, sa experimentezi si sa intelegi. uhhh
spunei ca nu ai facut niciodata dragoste. si spuneai ca pentru a se numi asa e nevoie de doi care se iubesc. tot nu sunt de acord cu asta. si am avut ceva nopti pentru gandit. tu iubeai, tu ii iubeai pe cei doi. asta e...making love. faptul ca ei nu erau in situatia asta nu schimba cu nimic ceea ce faceai tu. asta ar insemna....nu vreau sa ma gandesc ce ar insemna asta pt mine. poate nimic. imi doresc sa revin la ce a fost. la ce simteam atunci. la cat de sigura eram in ce categorie sa incadrez ceea ce faceam. dar nu....and it's been a while.
oarecum mi-e bine. promit ca imi va fi si mai bine. poate ma va face sa incadrez ceea ce e acolo unde ii e locul. poate mai tarziu, poate mai sus. poate totusi in viata asta.
ma intorc la viata reala. maine un examen. apoi inca unul. apoi incepe viata. viata pe care mi-o voi face exact asa cum vreau. foarte posibil complicata si dulce. vom vedea. de aia mai avem zile, sa vedem...
marți, 16 iunie 2009
1 bf and 3 lovers.
my boyfriend. hm... he's just that cute guy that u meet, see his smile, he shakes your hand and you like him. he certainly knows how to make you like him as a person. he seems confident, smart, open-minded, and a little shy but ready to share his secrets with you. he's the one that knows how to make me smile even though i'm crying. he never knows what to say when it's something important. but you can see how much he loves me by the way he is acting around me, by his tone, by his actions. today was his day. and he enjoyed it a lot. my whole attention only for him and it's been a while since the last time. i just hate when he says -i love you- and we are in the middle of something else. pls, tell that before or after. he's a kisser. i am too, but i'm a little child compared to him. Sometimes he annoys me with this need to kiss me all the time. We made up a story long ago. in it, the kisser became a nonkisser. and it had a happy end, for me at least. what else about him? he wants me only for himself, he wants me to be available every time he intends to do something with me. and i don't have the time. and i'm not that patient. i don't think he has any true friends... this makes me sad.
my first lover is a she. we are more than friends, we think alike and we love each other. all of a sudden... i don't know what to tell you about her. she is perfect. she is the closest to who/what i am. we can talk without words, we can understand so much from a look or just a pause. we can't stay apart too long and i need to know that she's not doing anything stupid. yeah, she tends to. she is a person who knows how to love without getting what she deserves in change. but she can't give up on him. i still think that one day you will. there's something better out there for you. she intends to leave for this summer. it's going to be hard for both of us. but she is strong. she can be so strong. she likes to play games, stupid little games. and nobody can beat us at chems (did i write it ok?). she likes the stupidest cake of all - spumoasa. yeah, the one that moves in your plate. she can't really sing, but she enjoys to. she is good with ideas, she drinks beer with at least 2 slices of lemon. she likes to play with her finger on the glass... and i tend to ask her a question. she stops doing that. we want to move somewhere together, to have our own apartment. one day we will. i love her a lot.
my second lover. he is a he:)). i've just erased by mistake everything about him. so here i go again. he is that kind of guy who always says too little, the mysterious guy. the stranger in you life. for me he is a new smell, a new way of seeing things. he doesn't talk about feelings, emotions... nothing about him goes around that. he is so sensible, i have to be careful when handling him. he thinks he is not romantic. he is wrong about that. it seems that he can shower in only 5 minutes. he does something with his lower lip that i find so sexy and it's killing me. he laughs a lot. he takes photos, he enjoys that and he is good at it. he can always be better and he needs to be thought how to trust his abilities more. he accepted me as i came, with all my skeletons in the closet. i think i might have cracked some walls there. he knows what to do and he showed me his stars. beautiful stars. he doesn't have anything on his window and he sometimes curses the sun in the morning... he doesn't like the heat and he likes sleeping late. what else about him? he has a pair of blue eyes and he can be so cute in the morning!
the third one is a she. she wanted to be my lover. i don't really know about that. she is a person who does less that she wants to. she has some principles that aren't even hers but she doesn't want to get rid of them. she is vulnerable, she keeps going back in the past and looking for something that made her happy. she is a warm, caring one. she loves so many people in this life but she couldn't tell that to one of them. she is beautiful with her little nose and those hazel eyes. she loves her hair and she is very feminine with it. she is very romantic and she often responds to my provocations. she enjoys reading books that take her to another world, that make her feel powerful and sensual. when she is sad you feel the need to make her smile again, ask her to do something that could bring back her good mood. she likes being hugged, kissed or everything that makes her feel loved. she can answer with a yes to something like -you are so stupid!- and make you wonder what's wrong with her. she is calm and she loves everything cooked especially for her. she is a child and she is treated as one. i love her a lot.
4 people, connected by the invisible thread.
my first lover is a she. we are more than friends, we think alike and we love each other. all of a sudden... i don't know what to tell you about her. she is perfect. she is the closest to who/what i am. we can talk without words, we can understand so much from a look or just a pause. we can't stay apart too long and i need to know that she's not doing anything stupid. yeah, she tends to. she is a person who knows how to love without getting what she deserves in change. but she can't give up on him. i still think that one day you will. there's something better out there for you. she intends to leave for this summer. it's going to be hard for both of us. but she is strong. she can be so strong. she likes to play games, stupid little games. and nobody can beat us at chems (did i write it ok?). she likes the stupidest cake of all - spumoasa. yeah, the one that moves in your plate. she can't really sing, but she enjoys to. she is good with ideas, she drinks beer with at least 2 slices of lemon. she likes to play with her finger on the glass... and i tend to ask her a question. she stops doing that. we want to move somewhere together, to have our own apartment. one day we will. i love her a lot.
my second lover. he is a he:)). i've just erased by mistake everything about him. so here i go again. he is that kind of guy who always says too little, the mysterious guy. the stranger in you life. for me he is a new smell, a new way of seeing things. he doesn't talk about feelings, emotions... nothing about him goes around that. he is so sensible, i have to be careful when handling him. he thinks he is not romantic. he is wrong about that. it seems that he can shower in only 5 minutes. he does something with his lower lip that i find so sexy and it's killing me. he laughs a lot. he takes photos, he enjoys that and he is good at it. he can always be better and he needs to be thought how to trust his abilities more. he accepted me as i came, with all my skeletons in the closet. i think i might have cracked some walls there. he knows what to do and he showed me his stars. beautiful stars. he doesn't have anything on his window and he sometimes curses the sun in the morning... he doesn't like the heat and he likes sleeping late. what else about him? he has a pair of blue eyes and he can be so cute in the morning!
the third one is a she. she wanted to be my lover. i don't really know about that. she is a person who does less that she wants to. she has some principles that aren't even hers but she doesn't want to get rid of them. she is vulnerable, she keeps going back in the past and looking for something that made her happy. she is a warm, caring one. she loves so many people in this life but she couldn't tell that to one of them. she is beautiful with her little nose and those hazel eyes. she loves her hair and she is very feminine with it. she is very romantic and she often responds to my provocations. she enjoys reading books that take her to another world, that make her feel powerful and sensual. when she is sad you feel the need to make her smile again, ask her to do something that could bring back her good mood. she likes being hugged, kissed or everything that makes her feel loved. she can answer with a yes to something like -you are so stupid!- and make you wonder what's wrong with her. she is calm and she loves everything cooked especially for her. she is a child and she is treated as one. i love her a lot.
4 people, connected by the invisible thread.
duminică, 14 iunie 2009
''undeva intre teama si sex''
oamenii trec peste experiente. trec peste alte persoane. trec peste tot, uita sau vor sa faca asta. reusesc sau nu. ea nu. si ma chinuie, vorbeste cu mine despre lucruri pe care le stiu, le stiu poate chiar mai bine decat ea...e un alt nivel. si nu ma crede cand ii spun ca nu are dreptate. si se agata de o idee, o idee care nu ii e permisa. si esti atat de vulnerabila, ar putea atat de usor sa te schimbe acum o persoana care stie sa minta frumos. si imi transmiti vulnerabilitatea ta. imi stiu pozitia, nu cred ca m-ai putea da jos de acolo. dar in schimb, ma faci sa vreau sa ma schimb in relatia cu tine.
reactionez puternic. si e greseala mea. vreau sa pot fi sincera cu tine, ma tot scuz, nu iti dai seama de ce si nici nu vrei lamuriri. crezi ca e o experienta unica. cotezi cu foarte bine pentru ca nu ai termen de comparatie. dar exista si mai bine. si vei ajunge si la nivelul ala.
totul se reduce la un joc de sah. primul care va face o miscare gresita...va pierde. sper totusi sa nu fiu eu aceea. nu imi doresc nici sa fii tu in situatia asta. poate vom reusi cumva sa facem o remiza, sa fie o situatie win-win. sa vedem mai mult partea buna...
reactionez puternic. si e greseala mea. vreau sa pot fi sincera cu tine, ma tot scuz, nu iti dai seama de ce si nici nu vrei lamuriri. crezi ca e o experienta unica. cotezi cu foarte bine pentru ca nu ai termen de comparatie. dar exista si mai bine. si vei ajunge si la nivelul ala.
totul se reduce la un joc de sah. primul care va face o miscare gresita...va pierde. sper totusi sa nu fiu eu aceea. nu imi doresc nici sa fii tu in situatia asta. poate vom reusi cumva sa facem o remiza, sa fie o situatie win-win. sa vedem mai mult partea buna...
marți, 9 iunie 2009
intalniri
azi am revazut o persoana care mi-a fost tare draga. am lucrat la un moment dat impreuna. munca grea pe bani foarte putini. si m-a impresionat simplitatea si modestia ei. si cat de deschisa a putut sa fie in fata mea. mi-a povestit despre toata familia ei, despre prietenul ei, despre copilul lor, despre alegerile pe care le-a facut...situatie deloc roz, dar totul povestit fara regrete si cu mult drag. si e o fata isteata, isi punea anumite intrebari, poate ar fi ajutat-o mai mult sa se nasca intr-o alta familie, sa primeasca mai mult suport. si era foarte harnica, nu se dadea inapoi, ajuta pe oricine nu se descurca. si isi impartea biscuitii cu mine. baietelul ei era pe atunci micut, poate ceva mai mult de 1 an. si ce iubea ea cel mai mult erau zilele libere pe care le petrecea cu el in parcul mare. am iesit si eu de cate ori cu ei. piticul era tot un zambet, nu stia el de greutati sau neajunsuri. si avea doi ochi albastri de toata frumusetea care ii radea mai tot timpul. si ii placea vata de zahar. tot se murdarea savurand-o.
azi era la fel de frumoasa, ochii inchisi la culoare, bruneta cu parul prins, tenul masliniu, imbracata lejer. dar avea ceva nou. resemnare. statea langa fiul ei pe o banca. el a crescut, era cuminte si se juca cu picioarele.
a venit bus-ul. 36-le. si s-au ridicat amandoi de pe banca, ea i-a intins mana iar el a acceptat-o hotarat. erau atat de frumosi. era o mama cu copilul ei. o mama resemnata, cu un tricou nou intr-o punga transparenta de plastic. si mi-am amintit de perioada aceea. primul meu salariu. prima mea mare iubire, primele senzatii cu adevarat importante. cat de multe am invatat in perioada aia, cate usi si ferestre am deschis atunci pentru a ajunge aici. si sunt melancolica. si imi e atat de draga fata asta. a fost o prezenta inedita, venita dintr-o alta lume cu care eu nu aveam tangente.
anca, iti doresc tot binele din lume!
luni, 8 iunie 2009
m-am simtit cu adevarat libera.
mi-a placut si mai vreau. senzatiile puternice dau dependenta. si imi amintesc acu de o carte pe care am citit-o. o carte '' in voga''. cat de plina de senzatii a fost cartea aia. am simtit-o pana si eu, pdf-ul ala m-a inspirat. si mi-am dat seama cat de mult imi place sa pozez lumea. sa fac portrete. sa prind un zambet autentic, o emotie. uhhh... e atat de mishto.
si am revenit. am dat de oamenii pe care i-am lasat. pe unul l-am cam ignorat...pur si simplu nu simteam nevoia de a sta aproape de el, de a ma comporta conform rolului meu in viata lui. si il doare. il vad incet incet cum isi pierde tot avantul. si sunt o nenorocita pentru ca ii fac asta exact acum. nu merita, mi-a fost aproape foarte multe timp, chiar daca de multe ori era absent cand aveam nevoie...dar incearca, si nu intelege, si il resping in continuare, si ma doare chiar si pe mine. oamenii nu se schimba, pur si simplu cunosc mai multe, se redescopera. si am bagat si cliseul. dar...poate ca totusi e adevarat.
cel de-al doilea. se comporta normal. asa cum simte. si la capitolul asta, poate ca tot eu sunt cea care simte mai mult. nu am ce sa ii reprosez. stiu in ce ma bag, stiu cum e. stiu si cum nu e, chiar daca el spune contrariul. ti-am si demonstrat ca iti place, ca nu e cheesy. e doar...normal. desi normalitatea nu ne prea caracterizeaza. cel putin nu la capitolul asta. si se comporta asa cum e, chiar daca asta nu e uneori indeajuns pentru mine. dar am sa te provoc in continuare. nu vreau sa te las sa imi scapi asa usor, i see so many interesting things in you.
vroiam sa fac un pact. un pact cu tine, ada. iti multumesc pentru ca ma lasi sa iti folosesc jurnalul. un pact deci. vroiam sa imi propun ceva. sa fiu mai intelegatoare si mai aproape. sa incerc sa ajung din nou unde eram. sa imi schimb tonul. sa fiu acolo. sa se simta bine. si asta, macar acum, in perioada sesiunii. pentru ca il vad, pentru ca il simt. si nu imi place deloc. ada, ce vrei sa imi iei in cazul in care nu reusesc sa indeplinesc pactul? cu ce vrei sa ma pedepsesti? alege ceva care sa ma doara, sa simt.
mi-a placut si mai vreau. senzatiile puternice dau dependenta. si imi amintesc acu de o carte pe care am citit-o. o carte '' in voga''. cat de plina de senzatii a fost cartea aia. am simtit-o pana si eu, pdf-ul ala m-a inspirat. si mi-am dat seama cat de mult imi place sa pozez lumea. sa fac portrete. sa prind un zambet autentic, o emotie. uhhh... e atat de mishto.
si am revenit. am dat de oamenii pe care i-am lasat. pe unul l-am cam ignorat...pur si simplu nu simteam nevoia de a sta aproape de el, de a ma comporta conform rolului meu in viata lui. si il doare. il vad incet incet cum isi pierde tot avantul. si sunt o nenorocita pentru ca ii fac asta exact acum. nu merita, mi-a fost aproape foarte multe timp, chiar daca de multe ori era absent cand aveam nevoie...dar incearca, si nu intelege, si il resping in continuare, si ma doare chiar si pe mine. oamenii nu se schimba, pur si simplu cunosc mai multe, se redescopera. si am bagat si cliseul. dar...poate ca totusi e adevarat.
cel de-al doilea. se comporta normal. asa cum simte. si la capitolul asta, poate ca tot eu sunt cea care simte mai mult. nu am ce sa ii reprosez. stiu in ce ma bag, stiu cum e. stiu si cum nu e, chiar daca el spune contrariul. ti-am si demonstrat ca iti place, ca nu e cheesy. e doar...normal. desi normalitatea nu ne prea caracterizeaza. cel putin nu la capitolul asta. si se comporta asa cum e, chiar daca asta nu e uneori indeajuns pentru mine. dar am sa te provoc in continuare. nu vreau sa te las sa imi scapi asa usor, i see so many interesting things in you.
vroiam sa fac un pact. un pact cu tine, ada. iti multumesc pentru ca ma lasi sa iti folosesc jurnalul. un pact deci. vroiam sa imi propun ceva. sa fiu mai intelegatoare si mai aproape. sa incerc sa ajung din nou unde eram. sa imi schimb tonul. sa fiu acolo. sa se simta bine. si asta, macar acum, in perioada sesiunii. pentru ca il vad, pentru ca il simt. si nu imi place deloc. ada, ce vrei sa imi iei in cazul in care nu reusesc sa indeplinesc pactul? cu ce vrei sa ma pedepsesti? alege ceva care sa ma doara, sa simt.
vineri, 5 iunie 2009
MM 22 MSD
si mi-a zambit. o chestie atat de naturala, un zambet sincer si doi ochi caprui. nu l-a costat nimic. pentru mine a insemnat ceva.
atunci cand te ascunzi parca toti oamenii apar sa te vada, parca te urmaresc. si atunci ...nu te mai ascunzi! pur si simplu te comporti la fel cum te-ai comporta in mod normal, le zambesti si nu le dai satisfactia sa vada ca esti cu ''musca pe caciula''.
azi am avut o zi plina. pe cat de placute au fost orele tarzii sau dimineata devreme, pe atat de prostesc si anost a fost ce a mai ramas. si compara. ai ce? normal ca ai. doar ca nu merita. eu nu adorm la filme. azi mi se inchideau ochii. azi am fost suparata, azi a plecat fara un salut sau un pupic, azi mi-a tras tzeapa, azi a vrut sa para indiferent sau opusul (depinde de ora exacta), azi iar ne-am certat. si ti-am repetat ca trebuie sa ajungi mai aproape de mine prin alte modalitati, sa reincepi sa ma cunosti, sa nu ma faci sa reactionez urat de fiecare data cand o dai in bara, o faci cam des si ma-nervez prea tare. in momentul in care ai facut pe cineva ''la mansarda'', omul ala e al tau, trebuie doar sa incerci sa pastrezi ce ai realizat. tu nu mai reusesti asta. aici ar trebui sa incerci sa faci sa fie bine. o relatie care o ia in jos nu va fi salvata in pat. am incercat pana si asta in trecut, nu a functionat. am reusit sa il aduc mai aproape pentru cat timp? o ora? poate chiar doua? si nu am incetat sa incerc chiar si atunci cand l-am pierdut. nu imi pare rau, a fost o alegere pe moment, dar invat de acolo. cu tine nu mai procedez asa. tu esti cel pentru care eu insemn ''totul''. atunci arata-mi asta. nu vei putea, dar vreau macar sa incerci.
imi pare rau pentru ca ma joc cu tine, pentru ca sunt tot mai irascibila si ca ma iau de tine. dar se poate si altfel. sunt oameni pasionati. sunt oameni aproape de tine. si ma simt bine in compania lui. mult mai bine decat certandu-ma cu tine.
dar stai ca incepe lumea sa ma uimeasca;)) da. se mai poate si asta. poate sunt putin geloasa pe situatie. dar imi va fi bine. poate nu se va adeveri ce credeti toti. poate nu voi ajunge sa pierd doua ciori. nu voi ajunge la fel ca si puiul de cioara cu care am stat pe o bordura ceva timp. comunicam f bine, era o chimie intre noi. si l-am iubit. neconditionat. oricat de nedorit era, oricat de mic, ametit si uratel.
pentru ca te creste, sa ajungi la acceptare neconditionata, sa vezi cat de perfect e omul in esenta lui, ca poate fi atat de potrivit pentru cineva anume si total nepotrivit pentru altcineva. si mai cresti putin, iti mai schimbi viziunea, dar iti si pastrezi fortele supranaturale pe care le aveai inainte. of of.
atunci cand te ascunzi parca toti oamenii apar sa te vada, parca te urmaresc. si atunci ...nu te mai ascunzi! pur si simplu te comporti la fel cum te-ai comporta in mod normal, le zambesti si nu le dai satisfactia sa vada ca esti cu ''musca pe caciula''.
azi am avut o zi plina. pe cat de placute au fost orele tarzii sau dimineata devreme, pe atat de prostesc si anost a fost ce a mai ramas. si compara. ai ce? normal ca ai. doar ca nu merita. eu nu adorm la filme. azi mi se inchideau ochii. azi am fost suparata, azi a plecat fara un salut sau un pupic, azi mi-a tras tzeapa, azi a vrut sa para indiferent sau opusul (depinde de ora exacta), azi iar ne-am certat. si ti-am repetat ca trebuie sa ajungi mai aproape de mine prin alte modalitati, sa reincepi sa ma cunosti, sa nu ma faci sa reactionez urat de fiecare data cand o dai in bara, o faci cam des si ma-nervez prea tare. in momentul in care ai facut pe cineva ''la mansarda'', omul ala e al tau, trebuie doar sa incerci sa pastrezi ce ai realizat. tu nu mai reusesti asta. aici ar trebui sa incerci sa faci sa fie bine. o relatie care o ia in jos nu va fi salvata in pat. am incercat pana si asta in trecut, nu a functionat. am reusit sa il aduc mai aproape pentru cat timp? o ora? poate chiar doua? si nu am incetat sa incerc chiar si atunci cand l-am pierdut. nu imi pare rau, a fost o alegere pe moment, dar invat de acolo. cu tine nu mai procedez asa. tu esti cel pentru care eu insemn ''totul''. atunci arata-mi asta. nu vei putea, dar vreau macar sa incerci.
imi pare rau pentru ca ma joc cu tine, pentru ca sunt tot mai irascibila si ca ma iau de tine. dar se poate si altfel. sunt oameni pasionati. sunt oameni aproape de tine. si ma simt bine in compania lui. mult mai bine decat certandu-ma cu tine.
dar stai ca incepe lumea sa ma uimeasca;)) da. se mai poate si asta. poate sunt putin geloasa pe situatie. dar imi va fi bine. poate nu se va adeveri ce credeti toti. poate nu voi ajunge sa pierd doua ciori. nu voi ajunge la fel ca si puiul de cioara cu care am stat pe o bordura ceva timp. comunicam f bine, era o chimie intre noi. si l-am iubit. neconditionat. oricat de nedorit era, oricat de mic, ametit si uratel.
pentru ca te creste, sa ajungi la acceptare neconditionata, sa vezi cat de perfect e omul in esenta lui, ca poate fi atat de potrivit pentru cineva anume si total nepotrivit pentru altcineva. si mai cresti putin, iti mai schimbi viziunea, dar iti si pastrezi fortele supranaturale pe care le aveai inainte. of of.
marți, 2 iunie 2009
doar cuvinte.
dorinta, idei, senzualitate, shod, geam, albastru, incet, ritm, parfum, cola, coada, ideal, concentrare, distrugere, zbatere, tremurat, respiratie, sarut, opreste-te, uh, liniste, scartaie, stele, lumina, lumanare, apa, colegi, rasete, tevi, vite, uitare, pierdere, ramai, leneveala, frumos, incet, prea bine, pachet, dulap, aer, perna, muzica, angels, discutii, nu stiu, maybe, de toate, ochi, buze, zambet, atingere, nu, haide, kid, kiddo, la multi ani, dorinte, fals, umbre, drum.
toate sunt doar cuvinte. cuvinte puse in contexte specifice. cuvinte fara valoare, sau mult prea pretioase. depinde doar de noi. pofta buna!
toate sunt doar cuvinte. cuvinte puse in contexte specifice. cuvinte fara valoare, sau mult prea pretioase. depinde doar de noi. pofta buna!
luni, 1 iunie 2009
si ne-a prins ploaia pe afara. si ne-a udat, doar nu purtam umbrele cand e nevoie de ele. si am ajuns acasa. mi-a cerut uscatorul. si am asteptat. am asteptat. candva nu trebuia sa astept, eu eram prima care folosea orice, el era cel care astepta. astepta zambindu-mi. atunci cand nu astepta, eu eram cea care astepta cu zambetul pe buze. dar acu nu, acu ma gandeam...uite...isi vede de treaba lui si nici nu ma observa. eram amandoi egoisti. candva eram amandoi opusul.
si de la un moment dat...parca nici iarba nu e la fel de verde. oricat incerci sa o vezi, nu mai straluceste de curatenie, nu mai sunt picaturi de roua. e doar iarba in perioada toamnei...ingalbenita si fara pofta de viata. devine fan.
si de la un moment dat...parca nici iarba nu e la fel de verde. oricat incerci sa o vezi, nu mai straluceste de curatenie, nu mai sunt picaturi de roua. e doar iarba in perioada toamnei...ingalbenita si fara pofta de viata. devine fan.
dar ce conteaza? se poate si asa. si ne pierdem timpul, si suntem suparati, si facem pe victima, dar nu lasam sa se vada nimic. nu, ne mintim frumos si parca e mai bine. ascultam niste metale si ne trece. sau nu ne trece, dar parca nu ne mai pasa asa de mult. si ce poti face? poate o perfuzie cu sange proaspat. poate o experienta foarte nasoala, sau oare opusul? sa nu fie nimic? sa lasi totul balta, sa lasi sa treaca de la sine? sa nu mai gandesti, sa nu-ti mai pese, sa iti schimbi normele sau pur si simplu sa pleci?
closer, right my dear? si totusi care personaj?
si sunt atat de departe, cu atatea planuri si termene limite.
haide sa ne plimbam prin ploaie. haide, iti place. haide, luam playerul cu noi. si ascultam muzica in ploaie, si asta iti place. si te misti incet, lasi picaturile de apa sa se prelinga pe tot corpul. si simti cat de reci sunt. simti cum iti ating alunita din spatele gatului. si te gandesti la el, la cat de mult l-ai vrea acolo. sa te observe. sa zambeasca si sa inteleaga. si sa poti plange. de bucurie.
sa poti doar sa...let go!
duminică, 31 mai 2009
the simple things
ce mishto e atunci cand cineva te lasa, chiar te invita in viata lui. ce mishto e sa ai ocazia, sa iti povesteasca partile pe care tu le-ai pierdut. si te pierzi incet prin perioada scolii generale, ajungi incet in liceu, treci apoi la facultate ca mai apoi sa reveniti in prezent. si vezi cum toate se leaga, cum alegerile pe care le-a facut l-au adus tot mai aproape de prezent. si mai vezi ce cotituri au putut sa apara... si atunci ar fi ajuns cu totul altundeva, cu totul alti oameni, tu nu ti-ai fi petrecut ziua in acea companie.
fiecare om cu care alegi sa intri in contact iti lasa ceva. daca ar fi ales altceva?
imi place sa vorbesc cu voi, pentru ca unul sunteti foarte scump la vorbe, tre' sa fac eforturi pentru a te porni, iar celalalt...pentru celalalt cuvintele sunt cam de prisos, avem alte modalitati pentru a comunica, dar ne descurcam.
si timpul trece atat de repede, 24 de ore pot parea de multe ori doar 4. la fel cum 2 ore pot parea 5. da, mishto.
dar acum, vinete.hmmmmmm....yammmmmy
sâmbătă, 30 mai 2009
O Intalnire Ciudata
am cautat la un moment dat o poezie care mi-a fost tare draga. si nu am reusit sa o gasesc pe net nicaieri. am cautat si am mai cautat degeaba. o postez eu, pentru toti cei care vor avea nevoie de ea. v-o daruiesc cu mare drag.
O Intalnire Ciudata
Alexandru Philippide
Intr-o lumina lanceda si alba
Campia s-asternea, oprita-n zare
De niste dealuri galbene de lut.
Pustii erau acele sterpe locuri,
Si drumul se pierdea prin ierburi mari,
Prin brusturi, cututa si ciumafaie.
Din loc in loc movile de moloz
Mai dovedeau c-aici odinioara
Fusese asezare omeneasca.
Dar cine stie ce prapad venise,
Ce molimi si cutremure cumplite
Si-acum urgia lor nu mai lasase
Decat doar buruieni otravicioase
Si otetari adunatori de muste.
Tot cautandu-mi printre ierburi drumul,
Grabit sa ies din acel trist tinut,
M-oprii ca sa ma uit o clipa-n zare
Doar voi putea vedea vreun pamantean
Sa-l rog sa-mi spun-o vorba de-ndrumare.
Zarii atunci iesind de dup-un damb,
Departe, un drumut. Venea spre mine
Mergand plecat, cu pas marunt si stramb.
Ce straniu soi de om mi se paru
Cand incepui sa-l deslusesc mai bine!
Era-mbracat intr-o hlamida alba ;
Descult, cu capul gol, plesuv la tample,
N-avea nici bat, nici sac, doar subtioara
Ceva, ca o cutie de vioara.
Dar ceea ce operea mai mult privirea
Erau, pe umeri, doua mari aripi
Care-atarnau, albastre si murdare.
Ce cautam aceste-aripi celeste
Pe umerii drumetului ciudat,
Nu pricepeam. Intreaga-nfatisare
Imi evoca poznasa aratare
A unui heruvim de bal mascat.
Multe-ntrebari mi se-mbulzeau in minte.
Sa fie vrun hagiu la locuri sfinte?
Vrun saltimbanc, ghidus de iarmaroc?
Ori poate-un lautar fara noroc?
Dar toate-aceste presupuneri rostul
Aripilor nu-l lamureau de loc.
O banuiala inca ramanea,
Dar ma feream eu singur sa mi-o spun,
Atat de nefiresc imi parea.
Mergand mereu cu ochii in pamant,
Drumetul meu nu ma vazuse inca.
Acum, ajuns la cativa pasi de mine,
Isi ridica privirile, si-atunci,
Infiorat ca de-o rusine mare,
Isi duse iute mainile la umeri
C-un gest de spaima si de aparare,
Scapandu-si jos cutia de vioara.
Si care-mi fu mirarea cand vazui
Ca-si rasuceste-aripile cu mana
Si le desprinde parca din suruburi,
Apoi, luand si deschizand cutia,
Le-ngramadeste repede-nauntru,
Zambindu-mi incurcat si umilit.
( Avea o fata spana si zbarcita,
O fata de copil imbatranit,
Cu ochi luciosi si reci de smalt albastru.)
Vanzand ca din pricina mea e toata
Aceasta transformare prea ciudata,
Cu-o mladiere cat mai cuvioasa
In glasu-mi, ii spusei ca o aripa
Nu mi se pare parte rusinoasa.
El ma privi nencrezator o clipa,
Apoi, ghicindu-mi gandurile-ascunse,
Domol si fara-nconjur imi raspunse:
“ Da, sunt asa cum nu-ti vine sa crezi,
Sunt inger…” Glasul lui, rostind acestea,
Scazu sfios, iar ochii lui albastri
Privira fara voie intr-o parte.
Eu ma grabii sa-i spun ca, dupa mine,
Sa fii un inger nu-i nicio rusine.
Si el vorbi in tihna mai departe:
“ Sunt grele vremuri astazi pentru ingeri!
Si totusi tagma noastra altadata
Era binevenita pe pamant.
Nadajduiam ca voi putea in voie
Sa-mi port aripile prin lumea voastra.
Dar oamenii de astazi nu mai cred
Decat in grelele aripi de fier
Pe care si le fauresc ei singuri.
Privit cu ironie si cu mila ,
Mi-am retezat aripile, si-acum
Le-ascund cand intalnesc un om in drum.
Abia prin locuri goale si ferrite
( Caci tot mai mult din calea voastra fug )
Mai indraznesc sa mi le prind pe umeri,
Insurubandu-le cu mestesug.”
Il intrebai atunci din ce pricina
Isi parasise tara lui divina.
El nu-mi raspunse-ndata la-ntrebare,
Apoi rosti cu vocea-i ostenita:
“ Ciudata fire pamanteasca, care
Cu marginita minte e menita
Sa cugete mereu nemarginirea!
Cand credeti ca ganditi intreaga lume,
Ganditi doar gandul vostru despre lume.
Umanizati comod dumnezeirea,
Iar neamul vostru-a fost intotdeauna
Flamand de nascociri copilaresti.
Cum as putea cu vorbe pamantene
Sa povestesc despre-ntamplari ceresti?
Numai minciuni s-au spus pe seama noastra;
Dar dintre toate cea mai indrazneata
E-aceea a lui Swedenborg cand zice
Ca ingerii s-aleg tot dintre oameni.
Absurda ingamfare omeneasca!
Fiinta noastra e din alta plasma
Decat faptura voastra pamanteasca!
Imprumutam adesea chip de om,
Caci altfel n-ati putea sa ne cunoasteti
Cand va aducem vreo inalta veste;
Dar cum suntem intr-adevar la fata
Nu este dat niciunui om sa stie…
Prea multe-ntrebari. Atat doar pot sa-ti spun:
De mari porunci silit sa ma supun
Catava vreme soartei pamantene,
Mahnit m-am despartit de lumea mea,
Caci viata printre oameni pentru ingeri
Inseamna o pedeapsa foarte grea.
Aici m-au napadit aceleasi griji
Si-aceleasi spaime care va-mpresoara,
Nemernicia unui trup vremelnic
Si dureroasa timpului ocara.
Cum noi nu stim ce-nseamna vesnicie,
Abia train acuma pe pamant
Am dat de rostu-acestui gol cuvant
Pe care oamenii atat de des
Il spun in rugaciuni si-n poezie
Si care n-are niciun inteles
In faratimpul existentei noastre
Si iat-acum, cumplita umilire,
Eu, duh al tineretelor albastre,
Ma vad imbatranind in nemurire,
Si-n trupul meu simt spaima de-a fi vesnic.
Ce chin mai groaznic oare poate fi
Decat o nesfarsita-mbatranire?
Sa simti ca mori fara sa poti muri!”
Cu omeneasca-mi curiozitate
As mai fi vrut sa stiu ce mari pacate
Putuse savarsi cereasca-i fire
Pentru-o atat de cruda ispasire.
Dar, far-a zabovi mai mult cu mine,
Batranul inger scoase din cutie
Aripile, le-nsuruba in umeri,
Si-nfasurandu-se-n hlamida lui,
Porni grabit de-a dreptul pe campie,
Prin balarii, spre zarile galbui.
O Intalnire Ciudata
Alexandru Philippide
Intr-o lumina lanceda si alba
Campia s-asternea, oprita-n zare
De niste dealuri galbene de lut.
Pustii erau acele sterpe locuri,
Si drumul se pierdea prin ierburi mari,
Prin brusturi, cututa si ciumafaie.
Din loc in loc movile de moloz
Mai dovedeau c-aici odinioara
Fusese asezare omeneasca.
Dar cine stie ce prapad venise,
Ce molimi si cutremure cumplite
Si-acum urgia lor nu mai lasase
Decat doar buruieni otravicioase
Si otetari adunatori de muste.
Tot cautandu-mi printre ierburi drumul,
Grabit sa ies din acel trist tinut,
M-oprii ca sa ma uit o clipa-n zare
Doar voi putea vedea vreun pamantean
Sa-l rog sa-mi spun-o vorba de-ndrumare.
Zarii atunci iesind de dup-un damb,
Departe, un drumut. Venea spre mine
Mergand plecat, cu pas marunt si stramb.
Ce straniu soi de om mi se paru
Cand incepui sa-l deslusesc mai bine!
Era-mbracat intr-o hlamida alba ;
Descult, cu capul gol, plesuv la tample,
N-avea nici bat, nici sac, doar subtioara
Ceva, ca o cutie de vioara.
Dar ceea ce operea mai mult privirea
Erau, pe umeri, doua mari aripi
Care-atarnau, albastre si murdare.
Ce cautam aceste-aripi celeste
Pe umerii drumetului ciudat,
Nu pricepeam. Intreaga-nfatisare
Imi evoca poznasa aratare
A unui heruvim de bal mascat.
Multe-ntrebari mi se-mbulzeau in minte.
Sa fie vrun hagiu la locuri sfinte?
Vrun saltimbanc, ghidus de iarmaroc?
Ori poate-un lautar fara noroc?
Dar toate-aceste presupuneri rostul
Aripilor nu-l lamureau de loc.
O banuiala inca ramanea,
Dar ma feream eu singur sa mi-o spun,
Atat de nefiresc imi parea.
Mergand mereu cu ochii in pamant,
Drumetul meu nu ma vazuse inca.
Acum, ajuns la cativa pasi de mine,
Isi ridica privirile, si-atunci,
Infiorat ca de-o rusine mare,
Isi duse iute mainile la umeri
C-un gest de spaima si de aparare,
Scapandu-si jos cutia de vioara.
Si care-mi fu mirarea cand vazui
Ca-si rasuceste-aripile cu mana
Si le desprinde parca din suruburi,
Apoi, luand si deschizand cutia,
Le-ngramadeste repede-nauntru,
Zambindu-mi incurcat si umilit.
( Avea o fata spana si zbarcita,
O fata de copil imbatranit,
Cu ochi luciosi si reci de smalt albastru.)
Vanzand ca din pricina mea e toata
Aceasta transformare prea ciudata,
Cu-o mladiere cat mai cuvioasa
In glasu-mi, ii spusei ca o aripa
Nu mi se pare parte rusinoasa.
El ma privi nencrezator o clipa,
Apoi, ghicindu-mi gandurile-ascunse,
Domol si fara-nconjur imi raspunse:
“ Da, sunt asa cum nu-ti vine sa crezi,
Sunt inger…” Glasul lui, rostind acestea,
Scazu sfios, iar ochii lui albastri
Privira fara voie intr-o parte.
Eu ma grabii sa-i spun ca, dupa mine,
Sa fii un inger nu-i nicio rusine.
Si el vorbi in tihna mai departe:
“ Sunt grele vremuri astazi pentru ingeri!
Si totusi tagma noastra altadata
Era binevenita pe pamant.
Nadajduiam ca voi putea in voie
Sa-mi port aripile prin lumea voastra.
Dar oamenii de astazi nu mai cred
Decat in grelele aripi de fier
Pe care si le fauresc ei singuri.
Privit cu ironie si cu mila ,
Mi-am retezat aripile, si-acum
Le-ascund cand intalnesc un om in drum.
Abia prin locuri goale si ferrite
( Caci tot mai mult din calea voastra fug )
Mai indraznesc sa mi le prind pe umeri,
Insurubandu-le cu mestesug.”
Il intrebai atunci din ce pricina
Isi parasise tara lui divina.
El nu-mi raspunse-ndata la-ntrebare,
Apoi rosti cu vocea-i ostenita:
“ Ciudata fire pamanteasca, care
Cu marginita minte e menita
Sa cugete mereu nemarginirea!
Cand credeti ca ganditi intreaga lume,
Ganditi doar gandul vostru despre lume.
Umanizati comod dumnezeirea,
Iar neamul vostru-a fost intotdeauna
Flamand de nascociri copilaresti.
Cum as putea cu vorbe pamantene
Sa povestesc despre-ntamplari ceresti?
Numai minciuni s-au spus pe seama noastra;
Dar dintre toate cea mai indrazneata
E-aceea a lui Swedenborg cand zice
Ca ingerii s-aleg tot dintre oameni.
Absurda ingamfare omeneasca!
Fiinta noastra e din alta plasma
Decat faptura voastra pamanteasca!
Imprumutam adesea chip de om,
Caci altfel n-ati putea sa ne cunoasteti
Cand va aducem vreo inalta veste;
Dar cum suntem intr-adevar la fata
Nu este dat niciunui om sa stie…
Prea multe-ntrebari. Atat doar pot sa-ti spun:
De mari porunci silit sa ma supun
Catava vreme soartei pamantene,
Mahnit m-am despartit de lumea mea,
Caci viata printre oameni pentru ingeri
Inseamna o pedeapsa foarte grea.
Aici m-au napadit aceleasi griji
Si-aceleasi spaime care va-mpresoara,
Nemernicia unui trup vremelnic
Si dureroasa timpului ocara.
Cum noi nu stim ce-nseamna vesnicie,
Abia train acuma pe pamant
Am dat de rostu-acestui gol cuvant
Pe care oamenii atat de des
Il spun in rugaciuni si-n poezie
Si care n-are niciun inteles
In faratimpul existentei noastre
Si iat-acum, cumplita umilire,
Eu, duh al tineretelor albastre,
Ma vad imbatranind in nemurire,
Si-n trupul meu simt spaima de-a fi vesnic.
Ce chin mai groaznic oare poate fi
Decat o nesfarsita-mbatranire?
Sa simti ca mori fara sa poti muri!”
Cu omeneasca-mi curiozitate
As mai fi vrut sa stiu ce mari pacate
Putuse savarsi cereasca-i fire
Pentru-o atat de cruda ispasire.
Dar, far-a zabovi mai mult cu mine,
Batranul inger scoase din cutie
Aripile, le-nsuruba in umeri,
Si-nfasurandu-se-n hlamida lui,
Porni grabit de-a dreptul pe campie,
Prin balarii, spre zarile galbui.
all the way
mai avem nevoie de cate o schimbare. poate de o zi intreaga petrecuta dezbracati in pat. o zi fara reguli, fara programe, fara nimic. o zi de leneveala dulce si bine-venita. si nu prea am inspiratie, mi-a ramas o mare parte din ea pe la el.
si de ce lucrurile care ne cresc si care sunt benefice pentru noi pot fi vazute ca si gresite de altii? ce e asa rau in a scrie un biletel pe o hartie roz tipului pe care l-ai observat pentru a doua oara in zorki? si care ti-a zambit pentru a doua oara. si de ce ma rog isi pune ''prietena'' sa te sune? ce, a fost doar o gluma! sau cel putin asta a devenit. si nu merita sa te simti prost pt ceea ce ai facut. e vorba de statistici, nu?
unii oameni te pot face sa ai ce scrie, sa vrei sa faci asta. imi place sa vad cat de usor poti sa cuceresti, am simtit-o pe propria piele. si dai dependenta, imi e dor de povestile tale si sa faci pe ironica cu mine. si uh...cum iti dai seama de anumite lucruri.
accept. nuj in ce masura e acceptare neconditionata, dar chiar accept. tot ce vine, fara asteptari prea mari, sau cel putin sper sa fie receptate asa si de cealalata parte. poti vedea cu alti ochi tot ce se intampla. si poti sa renunti la ceea ce trebuie. poti alege.
ar trebui sa incep sa ma concentrez. dar e asa de bine sa fii descentrat.
te pupili, pupi!
si de ce lucrurile care ne cresc si care sunt benefice pentru noi pot fi vazute ca si gresite de altii? ce e asa rau in a scrie un biletel pe o hartie roz tipului pe care l-ai observat pentru a doua oara in zorki? si care ti-a zambit pentru a doua oara. si de ce ma rog isi pune ''prietena'' sa te sune? ce, a fost doar o gluma! sau cel putin asta a devenit. si nu merita sa te simti prost pt ceea ce ai facut. e vorba de statistici, nu?
unii oameni te pot face sa ai ce scrie, sa vrei sa faci asta. imi place sa vad cat de usor poti sa cuceresti, am simtit-o pe propria piele. si dai dependenta, imi e dor de povestile tale si sa faci pe ironica cu mine. si uh...cum iti dai seama de anumite lucruri.
accept. nuj in ce masura e acceptare neconditionata, dar chiar accept. tot ce vine, fara asteptari prea mari, sau cel putin sper sa fie receptate asa si de cealalata parte. poti vedea cu alti ochi tot ce se intampla. si poti sa renunti la ceea ce trebuie. poti alege.
ar trebui sa incep sa ma concentrez. dar e asa de bine sa fii descentrat.
te pupili, pupi!
marți, 26 mai 2009
la la la
m-am racit si asta se simte pe toate planurile. sunt obosita si mult mai vulnerabila. sunt irascibila, sensibila, ma apuca romantismele, uh.
vreau sa ma plimb prin sibiu, sa trec podul mincinosilor. vreau sa fie seara, multe lumini peste tot si multa lume pe la terase. am trait o perioada foarte interesanta si linistita in sibiu, abia astept sa ma intorc acolo. si tu iti doresti asta, nu draga mea? lasa....vom ajunge si acolo. meritam asta.
e o perioada solicitanta. parca timpul e tot mai scurt, orele intra la apa. si nu reusesc sa fac totul, incerc sa bifez cat mai multe de pe lista, dar tot mai e mult pana la sfarsitul ei.
vreau o escapada. pur si simplu sa let go. sa fie....altceva. si sa fie biiiiiineeeeeee!
sâmbătă, 23 mai 2009
treceri, schimbari, intalniri
nu imi prea plac chestiile formale. le accept daca presupun intalniri cu oameni dragi mie. si incep astfel sa imi placa. in 6 iunie la ora 10 de dimi ne intalnim si plecam. dam chef mare, plecam toti ''la pescuit''. si va fi interesant, un ultim suflu nou inainte de sesiune. si mi-s dragi, fiecare cu fixurile lor, la cat m-au tot pasat, luat pe sus, calcat, gadilat, invartit... da, mi-s dragi.
ar trebui sa poti lua cu tine oamenii care iti lipsesc. oriunde ai merge. asa n-ai mai avea motive sa te gandesti la ei, sa le dai semne. ar fi acolo, sa te poti uita in ochii lor si sa ii faci sa zambeasca.
a aparut o schimbare in viata ei. la cat de frica ii era initial, atat de mult ii place acum. incep sa vorbesc despre ea. revin la stilul meu. si mi-e frica sa nu te dezamageasca. vreau sa fie exact asa cum il percepi, sa mai cresti inca putin, sa treci la un alt capitol. dar vreau asta numai daca iti va fi mai bine decat ti-a fost in ultimul timp. poate si din egoism, nu vreau sa te pierd. ( poate cineva sa te ia de langa mine?)
am nevoie de ironia ta, e o ironie care pentru mine nu doare, de apropo-uri si replici tintite. stii mai mult decat stiu eu de multe ori.
si iar am ajuns sa ma gandesc la un moment dat....ce caut eu aici? poti sa iubesti din toata inima ta un om, si totusi sa nu fii indragostit de acel om. spuneti-i cum vreti. camaderie, obisnuinta, haz de necaz sau pur si simplu intamplare. si nu poti gandi atat de departe precum ar vrea. si te mai irita cateodata ceea ce face, poate ceva mai des. si incepi sa observi ca are defecte, ca e pampas in anumite situatii si ca nu se poate descurca. pana acum o scoteai la capat. daaaaar....parca nu mai esti atat de motivat, parca nu mai simti ca ceea ce faci e pentru a-l creste. si il cresti pentru tine, te straduiesti sa fie cat mai bine. asta credeai atunci....acum......?
miercuri, 20 mai 2009
un film
cat de efemer e totul. ce faci atunci cand se termina, atunci cand cineva iese si pleaca? atunci cand il consideri pe acel cineva deasupra tuturor? proasta alegere, sa ajungi sa te caracterizeazi in raport cu o alta persoana. u're the best part of me. proasta alegere.
si vei mai putea sa te multumesti cu altcineva si altceva? sa fii fericit si sa poti zambi cu adevarat? eu nu pot. eu nu pot sa ma multumesc cu ceva mai putin. am vazut ca se poate, si atunci...de ce sa accept mai putin decat stiu ca pot primi? you can be the best of whatever you are. you can try to be. what if you fail? u'll try again, and again and again. and u will get there. one way or another.
am nevoie de o distragere. o adevarata distragere.
later: asa-i ca nu ar trebui sa te simti aiurea, sa te ascunzi? sa te rusinezi sau cine stie ce alte sentimente din familia asta? aproape totul despre nimic.
vibram. eu vibrez momentan negativ. simti, ha? tocmai de aia stai cumintel, e mai safe, ceva mai sanatos. hihi....se pare ca te risti totusi.
si vei mai putea sa te multumesti cu altcineva si altceva? sa fii fericit si sa poti zambi cu adevarat? eu nu pot. eu nu pot sa ma multumesc cu ceva mai putin. am vazut ca se poate, si atunci...de ce sa accept mai putin decat stiu ca pot primi? you can be the best of whatever you are. you can try to be. what if you fail? u'll try again, and again and again. and u will get there. one way or another.
am nevoie de o distragere. o adevarata distragere.
later: asa-i ca nu ar trebui sa te simti aiurea, sa te ascunzi? sa te rusinezi sau cine stie ce alte sentimente din familia asta? aproape totul despre nimic.
vibram. eu vibrez momentan negativ. simti, ha? tocmai de aia stai cumintel, e mai safe, ceva mai sanatos. hihi....se pare ca te risti totusi.
sâmbătă, 16 mai 2009
gelozii
de ce suntem gelosi pe oamenii din jurul nostru? ei ajung undeva unde noi nu, fac ceva ce noi nu, au ceva ce noi nu, gandesc ceva ce noi nu, primesc ceva ce noi nu, traiesc ceva ce noi nu, sau pur si simplu pentru ceea ce sunt. si e un sentiment normal, toti am trait asta la un moment dat.
de ce am simtit eu gelozie, chiar daca a fost pentru doar cateva secunde? nu ar fi pt ca nu am incredere sau pentru ca mi-as imagina cine stie ce scenarii. nu. e pur si simplu pentru ca stiu cum ma simt eu acolo. si stiu cum imi place sa adulmec. in unele locuri, pur si simplu te simti in largul tau fara sa conteze persoana, dispozitia sau alte variabile. si e seara, seara e cea care te prinde si mai tare in locul ala. si eu sunt acasa, cu lumina aprinsa, perdelele trase si un monitor luminand si mai tare.
oare scumpa mea ce face acum? sper sa nu iti para rau pentru ca ai iesit. sper sa te simti bine...desi acolo nu e neaparat un loc in care tu sa te simti in largul tau. dar poti face sa iti fie bine. sper ca asta vei si face. te poop, sa ai o noapte frumoasa!
vineri, 15 mai 2009
amorsaj
sunt foarte amorsata in momentul asta. om inteligent sau poate doar o conversatie inteligenta. cat de bine e sa te puna cineva cu adevarat pe ganduri, sa te conteste sau sa incerci tu sa ii arati ca de fapt nu a luat in calcul anumiti factori. si cat de prins poti fi intr-o conversatie, cate argumente poti gasi pentru a-ti sustine punctele de vedere. oamenii astia scot atatea din tine, tocmai pentru ca tu incerci sa ajungi acolo unde te vezi cu ideea ta, sa primesti feedback si sa dai cat incape.
oameni carora nu le e frica sa impartaseasca cu tine experientele lor. pentru ca sunt doar experiente, nu e ceva in termeni de bun-rau. bun-rau sunt termeni subiectivi. si sunt oamenii aia pe care ii observi in momentul in care au intrat intr-o camera plina. pentru ca asa e, sunt oameni care merita sa fie observati no matter what. si incepi sa le intuiesti miscarile, si iti place cand te privesc in ochi desi te expui. si le place atunci cand incepi sa spui ceva important pentru tine, se prind si vor amanunte. si ma simt bine in preajma lor, stiu ca pot sa spun ceva orice subiect ar aborda. oamenii astia te pot face sa te simti mic sau din contra, te pot ajuta sa vezi cat de sus poti ajunge si chiar sa iti conturezi ideile.
orgoliul e cel fara de care in lume nu ar mai exista notiunile de bine-rau. posibil, probabil ca da sau ca nu. ideea e ca...toti am fost orgoliosi pe parcurs. ideea e ca toti ne-am dat seama ca suntem orgoliosi. si am ras impreuna de orgoliul nostru. ma critici? ba deloc! incerc doar sa inteleg de ce anume gandesti asa cum spui ca gandesti.
si e un amorsaj pe care il duci cu tine un timp mai indelungat. daca mai prinzi un om destept va sti si va profita de faptul ca tu esti deja amorsat. poate va scoate de la tine ceva ce isi dorea de mult timp sau pur si simplu vei ajunge spre alt nivel.
ziua asta mi-e compromisa, raman in atitudinea asta contemplativa si care cauta raspunsuri. haide te rog kid, profita de pe urma mea, nu ma lasa sa imi revin!
joi, 14 mai 2009
http://http://www.youtube.com/watch?v=w55Nib4uf1U
am o problema cu versurile piesei. chiar am. so...here i go.
I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love, my love.
i've given you too much? da se poate sa dai prea mult cand vine vorba de true love? sau sa iei inapoi ceea ce ai dat, asa...macar o parte ca sa nu primeasca celalalt asa mult. e o tampenie. cand chiar vorbim de love, dai. pt ca asta e normal, sa dai si sa nu te tot gandesti ca oare...ii dau prea mult...oare ar trebui sa maresc doza? nu, nici prin gand nu-ti trece. ce sa faci? intr-o relatie intotdeauna va fi cineva care da mai mult si altcineva care primeste mai mult. dar nu asta e important, oricum ai face asta se va intampla. si cum poti tu sa cantaresti cat inseamna prea mult, prea putin sau destul? cantaresti in priviri, sau in sarutari, sau in imbratisari, in mangaieri, in ore de apropiere, in zambete, in lacrimi de bucurie, in obiecte, in strigate, in telefoane sau sms-uri, in timp acordat? cum faci? asa....ca sa stiu si eu care e etalonul de masura. exista unul? si atunci...asa ne place sa spunem asta -l-am iubit prea mult-. da, ne ridica, noi suntem aia care au dat si nu au primit la fel de mult. dar hai sa fim seriosi! roata e perfect rotunda. si se invarte, va ajunge intr-o forma sau alta si impotriva acelei persoane. si atunci satisfactie din partea noastra, hihi, a primit exact ce mi-a dat mie! nici asta nu e ok. pentru ca roata aia ramane perfect rotunda si dupa asta. si nu se stie niciodata cat se va mai invarti si in zona cui se va opri. si totusi, e asa mishto sa poti sa doresti numai binele unor persoane care te-au ranit. atunci demonstrezi cu adevarat ca ai invatat ceva si ca ai trecut peste unele incercari. asta te poate elibera!
later edit: am fost corectata. si mai exact la ''I've given you too much'', care se refera la lucruri materiale si nu cum am interpretat eu, la giving too much love. da, poate ca ai dreptate. si dreptatea ta pe mine ma trimite la pietro gralla, iti las totul si plec. :*
am o problema cu versurile piesei. chiar am. so...here i go.
I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love, my love.
i've given you too much? da se poate sa dai prea mult cand vine vorba de true love? sau sa iei inapoi ceea ce ai dat, asa...macar o parte ca sa nu primeasca celalalt asa mult. e o tampenie. cand chiar vorbim de love, dai. pt ca asta e normal, sa dai si sa nu te tot gandesti ca oare...ii dau prea mult...oare ar trebui sa maresc doza? nu, nici prin gand nu-ti trece. ce sa faci? intr-o relatie intotdeauna va fi cineva care da mai mult si altcineva care primeste mai mult. dar nu asta e important, oricum ai face asta se va intampla. si cum poti tu sa cantaresti cat inseamna prea mult, prea putin sau destul? cantaresti in priviri, sau in sarutari, sau in imbratisari, in mangaieri, in ore de apropiere, in zambete, in lacrimi de bucurie, in obiecte, in strigate, in telefoane sau sms-uri, in timp acordat? cum faci? asa....ca sa stiu si eu care e etalonul de masura. exista unul? si atunci...asa ne place sa spunem asta -l-am iubit prea mult-. da, ne ridica, noi suntem aia care au dat si nu au primit la fel de mult. dar hai sa fim seriosi! roata e perfect rotunda. si se invarte, va ajunge intr-o forma sau alta si impotriva acelei persoane. si atunci satisfactie din partea noastra, hihi, a primit exact ce mi-a dat mie! nici asta nu e ok. pentru ca roata aia ramane perfect rotunda si dupa asta. si nu se stie niciodata cat se va mai invarti si in zona cui se va opri. si totusi, e asa mishto sa poti sa doresti numai binele unor persoane care te-au ranit. atunci demonstrezi cu adevarat ca ai invatat ceva si ca ai trecut peste unele incercari. asta te poate elibera!
later edit: am fost corectata. si mai exact la ''I've given you too much'', care se refera la lucruri materiale si nu cum am interpretat eu, la giving too much love. da, poate ca ai dreptate. si dreptatea ta pe mine ma trimite la pietro gralla, iti las totul si plec. :*
miercuri, 13 mai 2009
sa vrem altceva
am perioade in care pur si simplu nu mai pot sa fac toate lucrurile astea. si vreau altceva, vreau sa am timp sa plec de langa mine si sa ma caut in alta parte. si ma gasesc, asta daca reusesc sa plec. si e atat de altceva. si se intampla de multe ori atunci cand ai foarte multe pe lista. deja sunteti amandoua in starea asta, eu inca ma chinui sa mai plutesc inca putin. nu e momentul, vreau sa treaca perioada asta. si vreau sa plec, mi-e dor de mare, mi-e dor de locul lui, de locul meu. sa ma uit la cer de pe o patura moale...sau un covor...
mi-e dor sa fiu bronzata si sa mananc multa inghetata. mi-e dor sa iubesc, asa cum puteam acu ceva timp. cu fluturasi, cu certitudini si cu nerabdare. si sa ma topesc incet la o privire fixa, respiratia lui sa ma ameteasca...un zambet sa il invite mai aproape, mai aproape.
ma simt bine in locuri noi, unde ma pot comporta asa cum simt, unde am sanse mari sa cunosc persoane interesante. imi place sa imi placa anumiti oameni. imi place atunci cand si ei ma plac pe mine. imi plac fragutele si alunele. mi-e dor de ele...mi-e dor sa le caut si sa le gasesc.
reactiile autentice...cum sa nu iubesti un om autentic? un om care nu se da inapoi pentru ca cineva il vede si poate il va critica pentru un comportament. prieteni vechi, prieteni care te vor ajuta si se vor bucura sa te vada chiar daca in ultima luna, an nu i-ai mai cautat. si va fi bine, veti vorbi ca si cum sunteti cele mai apropiate persoane. urasc momentul in care, nu mai poti, nu mai ai ce sa vorbesti cu anumite persoane. doare, e momentul in care iti dai seama ca ati ales total diferit si ca...va pleca de langa tine. si nu-l poti tine acolo...oricat de mult ai vrea, oricat de mult te-a prins acel om...nu poti.
cat de superb e sa vezi cerul plin de nori cum se....curata. devine albastru, un colaj de nuante de albastru si nori albi, pufosi.
imi place sa ma implic in multe, pentru ca am sansa sa realizez la fel de multe. e placut sa vezi ca cineva apreciaza munca ta. desi, da...ai dreptate, tu iti cunosti valoarea, stii foarte bine ce poti face si ce nu. dar suntem fiinte sociale, avem nevoie de feedback si uh....cat de albastru e. cat de placut. imi place sa simt dimineata cum soarele ma incalzeste, imi place sa nu ma trezesc singura si sa mai stau inca o jumatate de zi in pat, alintata...
cat de albastru e!
mi-e dor sa fiu bronzata si sa mananc multa inghetata. mi-e dor sa iubesc, asa cum puteam acu ceva timp. cu fluturasi, cu certitudini si cu nerabdare. si sa ma topesc incet la o privire fixa, respiratia lui sa ma ameteasca...un zambet sa il invite mai aproape, mai aproape.
ma simt bine in locuri noi, unde ma pot comporta asa cum simt, unde am sanse mari sa cunosc persoane interesante. imi place sa imi placa anumiti oameni. imi place atunci cand si ei ma plac pe mine. imi plac fragutele si alunele. mi-e dor de ele...mi-e dor sa le caut si sa le gasesc.
reactiile autentice...cum sa nu iubesti un om autentic? un om care nu se da inapoi pentru ca cineva il vede si poate il va critica pentru un comportament. prieteni vechi, prieteni care te vor ajuta si se vor bucura sa te vada chiar daca in ultima luna, an nu i-ai mai cautat. si va fi bine, veti vorbi ca si cum sunteti cele mai apropiate persoane. urasc momentul in care, nu mai poti, nu mai ai ce sa vorbesti cu anumite persoane. doare, e momentul in care iti dai seama ca ati ales total diferit si ca...va pleca de langa tine. si nu-l poti tine acolo...oricat de mult ai vrea, oricat de mult te-a prins acel om...nu poti.
cat de superb e sa vezi cerul plin de nori cum se....curata. devine albastru, un colaj de nuante de albastru si nori albi, pufosi.
imi place sa ma implic in multe, pentru ca am sansa sa realizez la fel de multe. e placut sa vezi ca cineva apreciaza munca ta. desi, da...ai dreptate, tu iti cunosti valoarea, stii foarte bine ce poti face si ce nu. dar suntem fiinte sociale, avem nevoie de feedback si uh....cat de albastru e. cat de placut. imi place sa simt dimineata cum soarele ma incalzeste, imi place sa nu ma trezesc singura si sa mai stau inca o jumatate de zi in pat, alintata...
cat de albastru e!
sâmbătă, 9 mai 2009
inafara
poti trai ceva care pe moment pare atat de bine, de corect si de normal. si iti place, si te lasi cu tot ce insemni tu in bratele altei persoane. si primesti feedback. si experimentati. si va incercati limitele, aflati lucruri noi despre celalalt si e ceva sincer. si il ironizez, se supara si imi spune ca il intimidez. si e obosit, tu esti obosita. si te bucuri pentru momentul ala, oricat de scurt ar fi. nu-mi plac diminetile in care toate astea dispar sau se diminueaza. nu-mi place sa nu mai stiu sigur ce se intampla, sa nu imi arate ca da, e tot asa, e bine. am observat ca am nevoie de multa atentie din partea persoanelor apropiate mie...ofer multa atentie acestor persoane. si imi place sa fiu tratata cu atentie, se poate si altfel?
nu imi place sa ma prefac. vreau sa pot spune liber ceea ce gandesc sau simt la un moment dat. vreau sa pot sa ma comport asa cum simt. pentru ca asa sunt eu, spun si fac atunci cand simt ceva. si e o minciuna, si e o sarada, si nu imi face placere. dar o pot face, am vazut ca pot asta...desi nu imi place.
vulnerabilitatea nu e buna in relatii, de orice fel ar fi ele. te face sa te gandesti, sa analizezi, sa iti fie dor de alte perioade sau persoane. si intr-un fundal de vulnerabilitate, poti chiar sa vrei sa te intorci acolo. am vazut asta azi, mi-a spus pe fata asta, stiu ca nu a trecut peste... si imi pare bine pentru ea, a trait anumite experiente. nu stiu insa in ce masura starea ei ma afecteaza pe mine. va putea sa isi recapete locul ala? de fapt, care e locul meu in toata povestea asta? sunt acolo pentru ca ma vrea sau pentru ca...nu are nimic de pierdut? si ma simt bine, imi place sa fiu acolo. e altceva si ma atrage. poate ca am o oarecare importanta. de multe ori imi da de inteles asta. si totusi, chiar asa sa fie? e atat de usor sa te bucuri acum de ceva, si atat de greu atunci cand incepi sa te gandesti....oare maine va fi la fel?
dear, multumesc...mi-a placut. nu vreau sa strig. si eu m-as fi gandit exact la fel, as fi fost curioasa. si da...
nu imi place sa ma prefac. vreau sa pot spune liber ceea ce gandesc sau simt la un moment dat. vreau sa pot sa ma comport asa cum simt. pentru ca asa sunt eu, spun si fac atunci cand simt ceva. si e o minciuna, si e o sarada, si nu imi face placere. dar o pot face, am vazut ca pot asta...desi nu imi place.
vulnerabilitatea nu e buna in relatii, de orice fel ar fi ele. te face sa te gandesti, sa analizezi, sa iti fie dor de alte perioade sau persoane. si intr-un fundal de vulnerabilitate, poti chiar sa vrei sa te intorci acolo. am vazut asta azi, mi-a spus pe fata asta, stiu ca nu a trecut peste... si imi pare bine pentru ea, a trait anumite experiente. nu stiu insa in ce masura starea ei ma afecteaza pe mine. va putea sa isi recapete locul ala? de fapt, care e locul meu in toata povestea asta? sunt acolo pentru ca ma vrea sau pentru ca...nu are nimic de pierdut? si ma simt bine, imi place sa fiu acolo. e altceva si ma atrage. poate ca am o oarecare importanta. de multe ori imi da de inteles asta. si totusi, chiar asa sa fie? e atat de usor sa te bucuri acum de ceva, si atat de greu atunci cand incepi sa te gandesti....oare maine va fi la fel?
dear, multumesc...mi-a placut. nu vreau sa strig. si eu m-as fi gandit exact la fel, as fi fost curioasa. si da...
miercuri, 6 mai 2009
fronturi
e destul de greu sa joci pe doua fronturi! oare lumea cum reuseste? culmea, pana acum puteam sa ma fac nevazuta o zi, chiar si doua. dar azi, nu mai pot. acu cand incep si eu sa invart lumea imi acorda mai multa atentie? de ce oare? se simte, ha? poate ca totusi da. refuza sa imi raspunda la telefon, refuza sa imi raspunda la mesaje. dar are timp, la fel cum si eu am motiv, am poveste pusa la punct. si maine oricum va pleca. maine voi ramane iar eu si cu mine. sper sa plece cu zambetul pe buze. sper sa pot fi simpatica maine, am sa incerc oricum.
si mi-e inima grea. si e o senzatie neplacuta. si sper ca totul se va rezolva cat mai bine posibil, ca eu voi fi putin mai atenta pe toate planurile. e vina mea. e numai vina mea. dar nici nu vreau sa imi asum responsabilitatea. pentru ca risc, si nu vreau sa pierd.
later edit: cata putere poti avea asupra unui om care te iubeste. dar mai e si o problema...uneori atunci cand incepi sa exerciti puterea, o pierzi.
si mi-e inima grea. si e o senzatie neplacuta. si sper ca totul se va rezolva cat mai bine posibil, ca eu voi fi putin mai atenta pe toate planurile. e vina mea. e numai vina mea. dar nici nu vreau sa imi asum responsabilitatea. pentru ca risc, si nu vreau sa pierd.
later edit: cata putere poti avea asupra unui om care te iubeste. dar mai e si o problema...uneori atunci cand incepi sa exerciti puterea, o pierzi.
sâmbătă, 2 mai 2009
in parc
cursuri care nu se tin= banca in parc. in jur lumea doarme. le dai putere oamenilor care te observa cand dormi, visezi si care poate iti asculta respiratia atunci cand tu esti intr-o alta lume. eu adorm dupa el, eu ii simt miscarile atunci cand viseaza, eu ii masor ritmul respiratiei. si nu imi place, eu nu dorm. ma las privita atunci cand dorm, el nu stie asta. kid, will you hold me when i sleep? nu stiu sigur ce vreau, dar stiu clar ce nu vreau: un om care adoarme intotdeauna inaintea mea, care ma lasa in lumea asta si trece dincolo fara mine.
muzica in casti, doi porumbei de observat. si totusi...ma uit in directia din care tu ai venit in ultimele doua zile, stau pe banca pe care stateam noi amandoi, simt tramvaiele si te astept. si stiu ca nu vei veni, chiar eu ti-am spus ca azi nu, dar asta nu inseamna ca nu te astept, ca nu vreau sa ma surpinzi. hey kid, do wishes count at all?
inca un tramvai. lumea e linistita si se relaxeaza. ei nu stiu nimic.
azi ea m-a intrebat cum de sunt atat de caring... ca pana acum eram mai reticenta. de ce nu te intreaba pe tine? tu esti schimbarea mea. ador felul in care ma strangi in brate atunci cand ma arunc spre gatul tau. iti place si ma aduci mai aproape. si stiu ce sunt, imi dai certitudinea, imi areti ca nu iti sunt indiferenta si ca exist in lumea ta.
oare la ce te gandesti acum? ai vrea sa iesi si sa ma intalnesti? oare cum ma vezi tu, cum vezi toata pseudorelatia asta? mi-ai spus ca nu te simti comfortabil, ca nu vrei sa il cunosti. de ce? sa fie pentru ca nu ti-ar placea sa ma vezi langa el? oare te-am prins? poate asta vreau, i just try to matter, vreau sa ai si tu ceva de pierdut. sa nu fii sigur pe mine, sa nu incetezi sa ma surprinzi (placut!!!!!!!!). stiu ca e ceva in tine. can you do this for me?
si totusi cat vei fi dispus sa dai din tine? sa dai pentru ceea ce azi, aici si acum, sa nu gandesti in termeni de reguli si doar sa enjoy the ride? pentru mine ar fi ceva nou, vreau asta. un om e facut din toate experientele prin care a trecut, cu cat sunt mai multe cu atat esti mai mare ca om. fara termeni precum bun/rau. de ce ar fi ceva rau intr-o experienta care te ridica? viciati de societatea in care traim? avem cuvinte pe care foarte putini le inteleg si chiar si mai putini stiu sa le foloseasca corect. niciodata, intotdeauna, regula, bine, rau. with the moonlight to guide you, feel the joy in life.
esti mai mult decat pari, altfel de ce reactionez asa? on a day like today, the whole world could change. u believe that too, don't you?
nu vreau o marioneta, ma am pe mine si e de ajuns. vreau o persoana puternica dar care sa stie cand sa ma lase sa preiau controlul. vreau pasiune, un om care sa stie ce ii place si sa aiba viziune. vreau sa stiu incotro vrea sa se indrepte. vreau asta pentru mine, vreau sa fiu sigura si sa nu ma las, orice-ar fi. vreau sa stiu unde vreau sa ajung. chiar daca drumul e foarte important... ai nevoie de o destinatie, sa poti recunoaste momentul in care ai ajuns. vreau ca totul sa fie mai colorat incepand de azi, la fel ca si papadiile pe care le-ai observat.
vreau un pachet mare mare de creioane colorate care pot scrie pe orice. vreau sa prinzi in mine ceea ce majoritatea nu vede, asta e esenta oricarei arte. si m-am simtit bine, aici, fara tine.
gata. plec. spre o lume mai reala, spre un univers nemarginit :*
muzica in casti, doi porumbei de observat. si totusi...ma uit in directia din care tu ai venit in ultimele doua zile, stau pe banca pe care stateam noi amandoi, simt tramvaiele si te astept. si stiu ca nu vei veni, chiar eu ti-am spus ca azi nu, dar asta nu inseamna ca nu te astept, ca nu vreau sa ma surpinzi. hey kid, do wishes count at all?
inca un tramvai. lumea e linistita si se relaxeaza. ei nu stiu nimic.
azi ea m-a intrebat cum de sunt atat de caring... ca pana acum eram mai reticenta. de ce nu te intreaba pe tine? tu esti schimbarea mea. ador felul in care ma strangi in brate atunci cand ma arunc spre gatul tau. iti place si ma aduci mai aproape. si stiu ce sunt, imi dai certitudinea, imi areti ca nu iti sunt indiferenta si ca exist in lumea ta.
oare la ce te gandesti acum? ai vrea sa iesi si sa ma intalnesti? oare cum ma vezi tu, cum vezi toata pseudorelatia asta? mi-ai spus ca nu te simti comfortabil, ca nu vrei sa il cunosti. de ce? sa fie pentru ca nu ti-ar placea sa ma vezi langa el? oare te-am prins? poate asta vreau, i just try to matter, vreau sa ai si tu ceva de pierdut. sa nu fii sigur pe mine, sa nu incetezi sa ma surprinzi (placut!!!!!!!!). stiu ca e ceva in tine. can you do this for me?
si totusi cat vei fi dispus sa dai din tine? sa dai pentru ceea ce azi, aici si acum, sa nu gandesti in termeni de reguli si doar sa enjoy the ride? pentru mine ar fi ceva nou, vreau asta. un om e facut din toate experientele prin care a trecut, cu cat sunt mai multe cu atat esti mai mare ca om. fara termeni precum bun/rau. de ce ar fi ceva rau intr-o experienta care te ridica? viciati de societatea in care traim? avem cuvinte pe care foarte putini le inteleg si chiar si mai putini stiu sa le foloseasca corect. niciodata, intotdeauna, regula, bine, rau. with the moonlight to guide you, feel the joy in life.
esti mai mult decat pari, altfel de ce reactionez asa? on a day like today, the whole world could change. u believe that too, don't you?
nu vreau o marioneta, ma am pe mine si e de ajuns. vreau o persoana puternica dar care sa stie cand sa ma lase sa preiau controlul. vreau pasiune, un om care sa stie ce ii place si sa aiba viziune. vreau sa stiu incotro vrea sa se indrepte. vreau asta pentru mine, vreau sa fiu sigura si sa nu ma las, orice-ar fi. vreau sa stiu unde vreau sa ajung. chiar daca drumul e foarte important... ai nevoie de o destinatie, sa poti recunoaste momentul in care ai ajuns. vreau ca totul sa fie mai colorat incepand de azi, la fel ca si papadiile pe care le-ai observat.
vreau un pachet mare mare de creioane colorate care pot scrie pe orice. vreau sa prinzi in mine ceea ce majoritatea nu vede, asta e esenta oricarei arte. si m-am simtit bine, aici, fara tine.
gata. plec. spre o lume mai reala, spre un univers nemarginit :*
miercuri, 29 aprilie 2009
nimic
d c sa ma repet? am vrut cu totul altceva. ceva care sa nu ma ingradeasca, ceva care sa ma faca sa simt fara regrete si fara ascunzisuri. nimeni nu TE PUNE sa faci nimic. ti-am impus eu ceva? foarte rau daca am facut asta. e impotriva a ceea ce vreau. nu trebuie nimic. faci pentru ca vrei, faci pentru ca simti. nu e nimic scris. e ceva ce tu vei scrie in fiecare zi. si nu-mi place. m-ai facut sa ma simt mica, m-ai facut sa simt ca nu conteaza ceva ce eu am creat si am dat doar cateva permise de trecere. si unul era pentru tine. al treilea permis iti era destinat. fara regrete, fara batai de cap. fara nimic care trebuie, eu nu sunt langa tine pentru ca trebuie, si n-o sa fiu nici de acum inainte. pentru ca NU trebuie, sunt doar eu...si eu vreau, nu trebuie. eu am inteles asta de la inceput, asta e ceea ce mi-am propus. sa nu TREBUIASCA nimic, sa pot intra in ceva pentru ca vreau si sa primesc totul cu timpul, incet sau mai repede, in ritmul nestabilit initial si dictat de moment. ce e asa greu in asta? faptul ca te arunci cu capul inainte? eu am incredere. atat in tine cat si in mine. stiu ca nu voi primi mai mult decat pot duce si nici nu vreau sa primesti mai mult de atat. mi-am propus sa nu doara...deloc! sa fiu libera din orice punct de vedere. si sa imi placa, sa astept cu nerabdare si sa imi bata inima mai tare pentru ca am avut curajul. si il am. poate nu mai sunt la fel de sigura. nu vreau sa ma interpretezi gresit. de ce am impresia ca asta faci?
don't be sad...it can't be everything perfect
oare asa sa fie?
don't be sad...it can't be everything perfect
oare asa sa fie?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)