am cel mai prost sistem de invatat. adica niciunul. sistemul ala care in perioada sesiunii cere multa cola, multa mancare si ochii imi sunt tot timpul obositi. ala care spune -hai, mai ai 3 ore si termini de citit cartea aia stupida-.
azi am terminat de citit cartea aia stupida. aia cu copyright din 96. asta ca sa vezi cat de mult intereseaza pe generatia aia care preda cand mama mergea la cursuri sa fie la curent cu ce se mai intampla. si nu numai ca multe chestii de acolo sunt depasite, si ca unele modele prezentate s-au dovedit in 2010 ca au niste goluri imense si nu aduc mai nimic bun. dar se mai si lauda stimata profesoara ca din cartea ei inca invata studenti...hmm....nu zau? si asta cand tot stimata profesoara se mira cat de usor avem noi acces la informatii. cum cu un singur click poti downloada un articol, articol care pe vremea ei trebuia sa il citeasca pe ascuns pentru ca nu li se permitea atata informare. la ce bun? cand tot din carti tiparite in 96 invat. stupida carte.
si parca vad ca maine ne prezentam la examen si iesim de acolo intreband- si la ce am invatat toata cartea aia?- in fine. nici nu are rost sa ma gandesc de pe acu la asta.
mi-e prea somn. si e sarbatoare. so, enjoy the night.
luni, 24 mai 2010
miercuri, 5 mai 2010
x
azi m-am trezit cam posomorata, sa fiu si eu in ton cu vremea. si ma gandeam cat de defecti pot fi oamenii. ca mintim e una, ca suntem materialisti alta, ca furam si nu avem remuscari, ca ne ascundem, si cate si mai cate. si ma gandesc la o faza de acu un car de ani. in dimineata de dupa rev, el mi-a spus clar -te iert orice ai fi facut, nici nu trebuie sa imi spui ce, dar haide sa ne intalnim acum- si ce ma gandeam eu a fost -de ce dracu ma ierti? crezi ca am nevoie sa ma ierti?- si uite asa s-a terminat o relatie.
prima iubire. cred ca in bratele lui simteam ca pot avea totul. a fost persoana care m-a facut sa ma simt cel mai mult eu. a fost un vis devenit realitate. si ce s-a intamplat? a intrat in functiune pentru el regula prefixelor, incet incet totul s-a dus la naiba. si a fost greu.
a doua prima iubire. copii care exploreaza fiecare particica a ??? vietii cu cineva? si am devenit nedespartiti. si ne-a fost bine. pana cand ma apuca pe mine gandurile ca se poate si mai bine. si s-a dus si aia dracului.
urmatorul a fost ala cu care lumea se astepta sa ma marit. vezi sa nu. normal ca apare plictiseala, momentul in care nu mai ai ce sa ii spui celuilalt, certuri, sa ceri cat de mult fara sa dai nimic, sa nu iti mai pese atat de mult. si normal ca aici eu am fost aia 'rea'. si am plecat, desi cam greu. uite asa se spulbera visele cu privire la maritis din partea a n+1 persoane.
si acu am dat de un copil. in cazul caruia nu stiu unde sa ma opresc. si cu toate scheletele mele din debara il tot chinui si pe el. si sta, ne certam pentru ca eu am pitici pe creier, ramane si de fiecare data ne impacam. poate chiar ma iubeste.
nu inteleg cum au unii puterea sa ramana langa un singur om, daca e si prima iubire wow, si peste zeci de ani sa spuna ca sunt fericiti. care-i secretul? sa nu tot ceri atatea si sa dai neconditionat? sa nu vrei tu multe? sa ai ideea ca nu vei putea sa gasesti altceva mai bun? sa ce? cum as putea eu gandi pentru a fi fericita ca si ei?
nu ma mai intereseaza varianta cu -ma iubeste, il iubesc- and what? been there, done that. in diverse feluri. cu diversi. ca asa se intampla. ai capacitatea de a iubi in viata asta o groaza de oameni. si cum sa reusesc cand stiu clar ca asta e cel mai important lucru pe care il pot face in viata asta? nu pot fi simplista, nu pot sa iau totul ca fiind ok cand nu e. poate gandesc prea mult in loc sa simt. dar daca e pana acolo care e diferenta? atunci cand gandesti nu simti? si atunci cand simti nu gandesti? vezi sa nu. daca e pana acolo, tot cu creierul le faci pe amandoua. mdeah
prima iubire. cred ca in bratele lui simteam ca pot avea totul. a fost persoana care m-a facut sa ma simt cel mai mult eu. a fost un vis devenit realitate. si ce s-a intamplat? a intrat in functiune pentru el regula prefixelor, incet incet totul s-a dus la naiba. si a fost greu.
a doua prima iubire. copii care exploreaza fiecare particica a ??? vietii cu cineva? si am devenit nedespartiti. si ne-a fost bine. pana cand ma apuca pe mine gandurile ca se poate si mai bine. si s-a dus si aia dracului.
urmatorul a fost ala cu care lumea se astepta sa ma marit. vezi sa nu. normal ca apare plictiseala, momentul in care nu mai ai ce sa ii spui celuilalt, certuri, sa ceri cat de mult fara sa dai nimic, sa nu iti mai pese atat de mult. si normal ca aici eu am fost aia 'rea'. si am plecat, desi cam greu. uite asa se spulbera visele cu privire la maritis din partea a n+1 persoane.
si acu am dat de un copil. in cazul caruia nu stiu unde sa ma opresc. si cu toate scheletele mele din debara il tot chinui si pe el. si sta, ne certam pentru ca eu am pitici pe creier, ramane si de fiecare data ne impacam. poate chiar ma iubeste.
nu inteleg cum au unii puterea sa ramana langa un singur om, daca e si prima iubire wow, si peste zeci de ani sa spuna ca sunt fericiti. care-i secretul? sa nu tot ceri atatea si sa dai neconditionat? sa nu vrei tu multe? sa ai ideea ca nu vei putea sa gasesti altceva mai bun? sa ce? cum as putea eu gandi pentru a fi fericita ca si ei?
nu ma mai intereseaza varianta cu -ma iubeste, il iubesc- and what? been there, done that. in diverse feluri. cu diversi. ca asa se intampla. ai capacitatea de a iubi in viata asta o groaza de oameni. si cum sa reusesc cand stiu clar ca asta e cel mai important lucru pe care il pot face in viata asta? nu pot fi simplista, nu pot sa iau totul ca fiind ok cand nu e. poate gandesc prea mult in loc sa simt. dar daca e pana acolo care e diferenta? atunci cand gandesti nu simti? si atunci cand simti nu gandesti? vezi sa nu. daca e pana acolo, tot cu creierul le faci pe amandoua. mdeah
Abonați-vă la:
Postări (Atom)