m-am racit. imunitatea mea e la pamant. am luat virusul atat de usor, acu nu mai reusesc sa scap de el. nici nu mai stiu de cand n-am mai fost atat de racita. nu-mi place, vreau sa termine odata. corpul meu imi da semnale de alarma. imi spune ca ceva nu merge bine. asa e...ceva nu merge bine de o perioada de timp, destul de lunga. si cum sa il impac eu sa se faca bine? stat in pat, ceaiuri, medicamente, fructe, multe filme si carti nu il induioseaza. ce sa ma mai fac cu el? l-as bate daca as putea.
psihicul vorbeste prin fizic. ceva nu e bine. ceva trebuie schimbat. acolo, o mica piesa din tabloul vietii mele. dar cum? care? am sa o fac si asta...in timp, cu rabdare. si...sper...fara regrete.
marți, 29 septembrie 2009
luni, 14 septembrie 2009
am nevoie de somn. nici nu mi-am dat seama cat de important e somnul pt mine. unii prefera sa doarma cat mai putin, eu devin irascibila, obosita, fara chef si inerta daca nu dorm. si o noapte nedormita se pare ca se simte. am ajuns ca singurul lucru pe care mi-l doresc e sa dorm. imi doream atat de mult incat nu am reusit. imi venea sa plang de ciuda...vreau sa dorm, doar atat. te rog, adormi!!!
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.
joi, 10 septembrie 2009
asa...sa vedem
disonanta cognitiva. asta e ceea ce imi faci tu mie. si ziceai ca nu pot si eu sa plec asa cum am venit, cu zambetul pe buze. da, ma apuca isteriile in timp ce tu esti incredibil de dragutz si fac pe nebuna iar apoi plec suparata. chiar crezi?
stiu ca iti e greu sa vorbesti despre tine. cred ca ai reusit asta de foarte putine ori. sa spui ceva pana la capat, exact asa cum s-a intamplat. si sunt curioasa, cum altcumva sa ajung sa te cunosc? vreau sa imi spui, vreau sa iti placa sa comunici cu mine. si cum vrei sa te motivez? daca tu nu simti asta ce mai pot eu face? in schimb preferi sa stii cat de multe despre mine, despre ce mi se intampla. ceri, dar nu dai.
si tot eu sunt aia cu probleme de comunicare. ma lovesc de zid peste zid. cum ai vrea sa reactionez si cum sa pot trece peste toate astea?
te-am intrebat daca tu chiar nu-ti dai seama de ce ma comport asa cum ma comport. si ce-ai zis? ca nu!!! ce e asa de greu sa intelegi ca sunt interesata de persoana ta, ca imi place sa aflu lucruri despre tine, ca vreau sa stiu cat mai multe? o fi unul dintre defectele mele...vreau sa stiu la ce sa ma astept de la tine. vreau sa am siguranta pe care tu mi-o dai sub forma incertitudinilor, sau cel putin asa o receptez eu. vreau sa fiu sigura de tine si pe tine.
chiar nu ai vrea sa stii de ce inca raman cu el? pentru asta, pentru siguranta pe care tu nu vrei sa mi-o dai, haide...poate chiar nu poti. pentru ca ma face sa ma simt cu adevarat iubita atunci cand ma tine in brate si il simt lipit de mine. pentru ca simt si imi place. desi apoi adoarme, de fiecare data inaintea mea si ajung sa il simt cum se misca in somn, sa ii aud schimbarile in respiratie. asta imi displace. vreau si eu macar o data sa adorm inaintea lui. sa nu ii simt mana care atarna tot mai grea deasupra mea.
dar sa revenim la tine. te cunosc poate chiar mai bine decat oricine altcineva si tot imi refuzi accesul. azi ti-am spus ca voi incerca sa nu-mi mai pese atat de mult. dar nu stiu cat de bine te vei simti tu atunci cand voi si reusi.
azi stiam ca nu are rost sa ma grabesc. stiam ca nu te voi gasi. simteam asta. tu cand vei intelege ca unele lucruri se explica doar prin sentimente?
cred ca ti-ar fi mult mai usor sa ma poti baga in dulap. si sa ma scoti de acolo doar atunci cand ai chef de mine. sa fiu o jucarie si nimic mai mult.
stiu ca iti e greu sa vorbesti despre tine. cred ca ai reusit asta de foarte putine ori. sa spui ceva pana la capat, exact asa cum s-a intamplat. si sunt curioasa, cum altcumva sa ajung sa te cunosc? vreau sa imi spui, vreau sa iti placa sa comunici cu mine. si cum vrei sa te motivez? daca tu nu simti asta ce mai pot eu face? in schimb preferi sa stii cat de multe despre mine, despre ce mi se intampla. ceri, dar nu dai.
si tot eu sunt aia cu probleme de comunicare. ma lovesc de zid peste zid. cum ai vrea sa reactionez si cum sa pot trece peste toate astea?
te-am intrebat daca tu chiar nu-ti dai seama de ce ma comport asa cum ma comport. si ce-ai zis? ca nu!!! ce e asa de greu sa intelegi ca sunt interesata de persoana ta, ca imi place sa aflu lucruri despre tine, ca vreau sa stiu cat mai multe? o fi unul dintre defectele mele...vreau sa stiu la ce sa ma astept de la tine. vreau sa am siguranta pe care tu mi-o dai sub forma incertitudinilor, sau cel putin asa o receptez eu. vreau sa fiu sigura de tine si pe tine.
chiar nu ai vrea sa stii de ce inca raman cu el? pentru asta, pentru siguranta pe care tu nu vrei sa mi-o dai, haide...poate chiar nu poti. pentru ca ma face sa ma simt cu adevarat iubita atunci cand ma tine in brate si il simt lipit de mine. pentru ca simt si imi place. desi apoi adoarme, de fiecare data inaintea mea si ajung sa il simt cum se misca in somn, sa ii aud schimbarile in respiratie. asta imi displace. vreau si eu macar o data sa adorm inaintea lui. sa nu ii simt mana care atarna tot mai grea deasupra mea.
dar sa revenim la tine. te cunosc poate chiar mai bine decat oricine altcineva si tot imi refuzi accesul. azi ti-am spus ca voi incerca sa nu-mi mai pese atat de mult. dar nu stiu cat de bine te vei simti tu atunci cand voi si reusi.
azi stiam ca nu are rost sa ma grabesc. stiam ca nu te voi gasi. simteam asta. tu cand vei intelege ca unele lucruri se explica doar prin sentimente?
cred ca ti-ar fi mult mai usor sa ma poti baga in dulap. si sa ma scoti de acolo doar atunci cand ai chef de mine. sa fiu o jucarie si nimic mai mult.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)