..

gata. mi-am propus sa nu mai plec. nu mai plec pentru orice nimic, pentru fiecare data cand ceva nu imi convine, cand nu inteleg sau interpretez negativ. nu, stau. si stau...si rezolvam toate. pentru ca se poate si asa.

.

si pentru prima oara am simtit nevoia de a spune mai mult si nu am putut. sunt lucruri care au lasat urme adanci si care inca dor. ma cenzurez si tin in continuare in mine totul.

oamenii se cearta in preajma sarbatorilor. e mai mult stres, trebuie lucrat impreuna pentru toate pregatirile. te obliga sa accepti, tolerezi, si sa ai contacte stranse cu cei de langa tine. te face sa nu mai ignori, sa depinzi. te face sa te gandesti inca o data la ceea ce ai ales...sau la ceea ce ti-a fost dat.

m-am vazut de mai multe ori in perioada sarbatorilor in postura de a incerca sa nu fac ceva aiurea, sa nu gresesc cu ceva, sa nu uit sa fac ce mi se spune, sa par ocupata, si sa uit ca totul ar trebui sa fie amuzant. sa incerc sa evit o cearta in loc sa ma bucur de toate lucrurile mici.
anul asta am reusit pana acum sa evit certuri...am pasat altora sa treaca prin experienta asta, desi as fi preferat sa ramana la mine. sunt obisnuita, pot face fata si chiar vroiam pentru tine un craciun placut, cu multa caldura, sa te bucuri de ei. imi pare rau ca nu e asa. si imi pare si mai rau ca nu pot sa fac nimic.

dar nu se stie niciodata. craciunul apare cu tot cu miracole. maine poate totul va arata altfel, zapada nu se va topi la fel ca si azi, familia va impodobi impreuna bradul, toata casa va mirosi a mancaruri delicioase. colindatorii vor aparea si te vei simti bine cu ei. isi vor face aparitia si niste cadouri mumoase, simbolice si facute cu drag. si daca asta nu se va intampla, oricum am amanat craciunul in anul asta, asa ca...in 26-27 vei primi toate astea. toate astea cu toping de multa multa iubire. pentru ca esti o minune, si meriti mult mai mult decat iti poate oferi viata asta.

solutii?

ma gandeam la oamenii care pot lua alegeri importante pe moment. oamenii care dupa nu conteaza ce perioada pot asa, peste noapte, sa spuna... gata, nu mai vreau. relatia asta se incheie aici. fie ca e o luna, un an sau 5. foarte interesant. ce ma face pe mine sa nu pot face asta? sa raman chiar si atunci cand observ ca sufletul meu este din ce in ce mai putin legat?

o fi ceva legat de profunzimea relatiei, de asteptarile persoanei, de ceva experienta inedita sau limita? sau sunt pur si simplu oameni care pot si altii care nu?

eu am avut nevoie de motive ca sa plec. simplul fapt ca nu ma mai simteam ca si cum acolo era locul meu, nu a fost de ajuns. aveam nevoie sa fiu sigura, sa incerc, sa vad ce se poate repara si sa-l testez. cand putea fi atat de usor...acum un an, cand totul era la un nivel acceptabil.

oare cum ar fi el acum...daca ii ofeream de la inceput o relatie sanatoasa, normala, care sa evolueze normal, cu parti de dating, incet, fara ca el sa porneasca de la premisa - n-am nimic de pierdut- . culmea...spuneam de fiecare data la replica asta - lasa ca am eu destul-. dar nu simt ca si cum am pierdut ceva. cred ca era de mult pierdut. simt ca am avut doar de castigat. si depinde de mine daca trendul va continua tot asa.

imi spunea o prietena in vara : cum iti explici ca fac sex cu el, imi place foarte mult, dar nu mai am orgasm? da...cum oare se poate explica? sa fie oare varianta cu- pentru ca sexul se face in mintea ta. si daca tu esti constienta ca nu mai simti ce poate odata te minteai ca simteai...atunci nici mintea ta nu iti mai da efectele?- dar daca esti mult mai implicata sentimental decat erai initial si efectul e tot acelasi? or fi persoane si persoane. dar asta nu e sanatos. pe termen lung poate avea efecte foarte urate.

prea multe familii sunt nefericite. prea multi soti sunt orice, numai soti nu. unii refuza sa accepte casatoria pentru a scapa de asta, altii au nevoie de foooooaaaarteeeee mult timp pentru a se decide si nici atunci nu e sigur ca decizia va fi cea corecta. altii mai optimisti spera ca asta nu li se va intampla lor. multi uita ca toate greselile din viata asta pot fi si corectate. toate inafara de una...moartea. iar cand comiti si ''greseala'' aia, nu cred ca iti mai pasa de corectarea ei. pentru mine cel putin asta n-ar mai conta. si atunci, de ce nu? ce rost are sa te tot ascunzi undeva cand orice e legat poate fi dezlegat? si asa apar familiile busite, care nu au nevoie de nimic dar care nici nu au nimic, in care cresc copii la fel de busiti ca ei...poate chiar mai rau?

solutii?

uhh

faci totul sa fie asa usor. ma iei in brate, faci sa fie cald, faci sa fie bine, placut, dulce, inaltator de-a dreptu. eu nu plangeam aiurea. nu imi curgeau lacrimile fara sa le pot opri atunci cand ma simteam bine. ce poti face cu mine.

- as vrea sa te iau cu mine acasa.
= pai, daca ma iei acum, ma iei de tot.
- pai atunci, te iau de tot. hai!

oare de cate ori pana acu chiar mi-am dorit sa plec? sa fie de tot...
inca mi-e prea frica. cat de putina incredere pot avea in mine cateodata.

o poza

nu ma satur sa ma tot uit la poza asta. cat de senini suntem amandoi. cat de frumos sta in spatele meu cu o mana pe umarul meu, cat de bine ma simteam atunci si cat de bine ma simt acum cand il vad.

incep sa scap lucruri, cu mine la cumparaturi de haine se lasa cu o groaza de umerase cazute, sunt foarte prost coordonata. si nu eram chiar asa. dar imi place pentru ca stiu ca e vina lui. ma simt altfel decat in ultima perioada. nu mai stiu ce sa fac, de multe ori renunt sa ma tot controlez. uite ca m-am trezit si in fata a ceva nou... vreau sa cred ca inca mai am puterea sa controlez ce mi se intampla...desi simt cum putin cate putin...totul vine de la sine.

am crezut de mai multe ori pana acu ca am ajuns sa iubesc. si de fiecare data n-a fost chiar asa. din motive si motive. acum...acum habar n-am.

e ciudat cum in 3 ani de zile nu m-am vazut locuind in acelasi loc cu el. nu simteam nevoia de o apropiere atat de mare. e ciudat cat de usor mi-a fost sa spun ca sarbatorile de craciun se petrec in familie si sa raman doar eu in cluj. e ciudat cat de usor imi era sa tot trag de timp uneori. si mai ciudat e ca nu mi-am dat seama de toate astea atunci. atunci parea doar normal. chiar si atunci cand a inceput sa nu mai fie bine, mie imi parea normal. si credeam. de multe ori am crezut ca il iubesc. lucrurile se mai si schimba!

oarecum stiu ca asta va fi o experienta f importanta pentru mine. e atat de incarcata cu de toate. si nu mai sper nimic. vreau doar sa ne fie bine, la amandoi. poate in timp voi reincepe sa sper.