one of the best meals ever

in grecia se mananca bine. se mananca si mai bine daca cunosti pe cineva de aici. imi place.

azi am mancat bine. o branza la gratar cu rosii si otet balsamic. otetul lor balsamic e dulceeee si bun, cel pe care l-am gasit eu in tara mi se parea de-a dreptul amar. calamar, creveti in sos de rosii, paine cu usturoi, salataaaaaa buna buna, salata de vinete cu ardei, a fost chiar mai buna decat cea din romania si dovlecel. patru feluri de peste diferit. peste tot aici miroase a peste prajit, cum sa nu ti se faca pofta? oare am uitat ceva? hmmmmm...

totul pe fondul unui vin bun, alb, cu gust de sampanie dar fara ''bule''. incredibil vinul ala. interesant e ca primesti si fructe din partea casei in mai multe localuri. pepene galben si rosu in cazul nostru si struguri albi si foarte copti, numai buni.

oamenii astia chiar sunt interesati sa te simti bine, ceea ce in romania nu prea e o regula. e ciudat sa vezi chelnerul de mai mult de 3 ori cum e pe la noi: cand comanzi, cand primesti comanda si cand platesti. sa ii vezi ca le pasa, ca stau cu tine si iti vorbesc. ce diferenta. oricine iti poate aduce in fata o farfurie cu mancare, dar sunt si altii care iti aduc si voie buna.

toate astea pe o terasa deasupra marii, privind in jos la pesti si simtind briza. ce altceva mai poti sa vrei?

stiam ca grecia e plina de oameni primitori, si mai ales creta. dar totusi parca e mai mult de atat. iti pot oferi o masa de neuitat, iti pot face un show pe cinste doar prin dansul pe care il fac printre mese, pe tocuri daca e cazul, intr-o rochie draguta si cu multe farfurii in mana. e altceva. mi-as dori sa invete si romanii niste marketing de la ei. le-ar prinde bine.

si privelistea e in ton cu totul: ai mare, ai munte. daca ai si bani poti avea de toate. daca ai si iubire poti sa iti cumperi chiar si fericirea. oare asa o fi?

asteptari

ea a plecat de ceva vreme si mi-a fost chiar dor de ea. uneori chiar mai mult decat dor. acum am eu ocazia sa o vad, sa merg pana acolo unde se simte ea acasa si sa stau cateva zile in apropierea ei.

si mi-e asa putin teama. schimbarea a inceput de ceva timp. oare ce voi gasi acolo? sper sa fie totul asa cum e cel mai bine sa fie. sa fie zambete si foarte putine pareri de rau. sa am timp pentru mine, sa pot face lucruri pe care le-am tot amanat. sa fiu libera cu mine. si cu el.

asta ar fi prima data cand stam atat de mult impreuna. nu cred ca ar mai fi lucruri care sa ma socheze din rutinele lui. de fapt, parca nici nu sunt atat de multe. unele totusi putin enervante...mai ales seara cand mi-e foarte somn.e interesant cum tinerii insuratei exploreaza chestii pe care nu le stiau din rutinele partenerului. eu nu ma vad in situatia aia. desi ar fi interesant poate sa te surprinda cu cine stie ce chestii noi.

cam atat. cu raceala in mine ( a doua pe luna asta) si mult entuziasm imi voi lua curand zborul. poate ma voi intoarce la ceva mai bun peste ceva mai mult de doua saptamani. sa fiti iubiti!

fara fluturasi

ce bine e sa te simti indragostit. sa nu poti sa iti imaginezi cum ar putea merge ceva rau in relatia ta. sa nu poti sa il lasi sa plece pana nu-l strangi bine bine in brate si sa iti simti mana prea singura atunci cand el deja a plecat. sa suni si sa trimiti sms-uri dragute, mai mult sau mai putin siropoase dar care iti aduc si tie un zambet pe buze cand le primesti. sa zambesti fara motiv, sa simti fluturasi. eu una nu cred ca am simtit vreodata fluturasi. la mine e diferit. eu simt caldura...ma simt calda, o caldura care abia mai incape in mine. si e asa bine.
si sa ajungi sa cunosti fiecare bucatica din el, sa ai partile tale preferate si ritualurile care de dinafara ar parea stupide. si toate lucrurile care sunt doar ale voastre. si prima poza in rama, pe care eu una o vad de fiecare data cand stau in pat. si primul sarut... dupa care il lasi putin sa astepte si sa-l doreasca. si sa fie bucuros tocmai pentru ca l-a obtinut. si jocurile, si cunoasterea de la inceput, si discutiile care se intind tarziu in noapte, poate in compania lui si a unui pahar de vin. si racoarea de seara dupa o zi caaaalda, si el care acum se simte in largul lui in pas de plimbare, ceea ce nu se intampla foarte des. si niste ochi mari cu gene lungi care nu pot parea mai sinceri decat atunci cand te priveste. si momentul in care il revezi si oricat de nasoala ar fi fost ziua ta nu poti sa nu zambesti, macar o data. si cand ii recunosti mersul de la distanta mare, si cand ti se pare ca il vezi in troleu si ii zambesti unui necunoscut crezand ca e el. si cand inveti cu adevarat sa imparti, sa gatesti, sa scoti pete, sa duci gunoiul si alte chestii banale. iti da motive sa incerci sa inveti de toate, sa faci chestii mici care lui ii fac placere...cum ar fi clatitele. si e interesant sa faci toate chestiile astea banale...tocmai pentru ca le faceti impreuna, e si asta o modalitate de cunoastere. si cand se trezeste tot adormit si imi trage mana stanga peste el ca sa il iau in brate, sau cand ma cuibaresc eu in bratele lui si ma simt in cel mai sigur loc de pe pamantul asta. si cred ca as mai putea scrie inca cateva zile si n-as reusi sa mentionez fiecare mod in care ma face sa ma simt calda, sa ma simt ca si cum acolo e locul meu.

cald

caldura asta ma plictiseste. am de invatat. e important examenul asta pentru mine. foarte important. si totusi ma intreb daca asta ar trebui sa fac. ma plictiseste sa tot citesc aiurea, ma plictisesc cartile scrise acum 20 de ani si pe care trebuie sa le invat. caldura asta ma face lenta, plictisita, obosita, iritabila. vreau altceva, vreau sa simt ca fac ceva ce imi place si ca asta ar trebui sa fac. vreau sa se schimbe, sa fie totul simplu. vreau o directie de care sa nu ma indoiesc. in toate. si habar n-am de unde sa incep...

in prag de examen

am cel mai prost sistem de invatat. adica niciunul. sistemul ala care in perioada sesiunii cere multa cola, multa mancare si ochii imi sunt tot timpul obositi. ala care spune -hai, mai ai 3 ore si termini de citit cartea aia stupida-.

azi am terminat de citit cartea aia stupida. aia cu copyright din 96. asta ca sa vezi cat de mult intereseaza pe generatia aia care preda cand mama mergea la cursuri sa fie la curent cu ce se mai intampla. si nu numai ca multe chestii de acolo sunt depasite, si ca unele modele prezentate s-au dovedit in 2010 ca au niste goluri imense si nu aduc mai nimic bun. dar se mai si lauda stimata profesoara ca din cartea ei inca invata studenti...hmm....nu zau? si asta cand tot stimata profesoara se mira cat de usor avem noi acces la informatii. cum cu un singur click poti downloada un articol, articol care pe vremea ei trebuia sa il citeasca pe ascuns pentru ca nu li se permitea atata informare. la ce bun? cand tot din carti tiparite in 96 invat. stupida carte.

si parca vad ca maine ne prezentam la examen si iesim de acolo intreband- si la ce am invatat toata cartea aia?- in fine. nici nu are rost sa ma gandesc de pe acu la asta.

mi-e prea somn. si e sarbatoare. so, enjoy the night.

x

azi m-am trezit cam posomorata, sa fiu si eu in ton cu vremea. si ma gandeam cat de defecti pot fi oamenii. ca mintim e una, ca suntem materialisti alta, ca furam si nu avem remuscari, ca ne ascundem, si cate si mai cate. si ma gandesc la o faza de acu un car de ani. in dimineata de dupa rev, el mi-a spus clar -te iert orice ai fi facut, nici nu trebuie sa imi spui ce, dar haide sa ne intalnim acum- si ce ma gandeam eu a fost -de ce dracu ma ierti? crezi ca am nevoie sa ma ierti?- si uite asa s-a terminat o relatie.

prima iubire. cred ca in bratele lui simteam ca pot avea totul. a fost persoana care m-a facut sa ma simt cel mai mult eu. a fost un vis devenit realitate. si ce s-a intamplat? a intrat in functiune pentru el regula prefixelor, incet incet totul s-a dus la naiba. si a fost greu.

a doua prima iubire. copii care exploreaza fiecare particica a ??? vietii cu cineva? si am devenit nedespartiti. si ne-a fost bine. pana cand ma apuca pe mine gandurile ca se poate si mai bine. si s-a dus si aia dracului.

urmatorul a fost ala cu care lumea se astepta sa ma marit. vezi sa nu. normal ca apare plictiseala, momentul in care nu mai ai ce sa ii spui celuilalt, certuri, sa ceri cat de mult fara sa dai nimic, sa nu iti mai pese atat de mult. si normal ca aici eu am fost aia 'rea'. si am plecat, desi cam greu. uite asa se spulbera visele cu privire la maritis din partea a n+1 persoane.

si acu am dat de un copil. in cazul caruia nu stiu unde sa ma opresc. si cu toate scheletele mele din debara il tot chinui si pe el. si sta, ne certam pentru ca eu am pitici pe creier, ramane si de fiecare data ne impacam. poate chiar ma iubeste.

nu inteleg cum au unii puterea sa ramana langa un singur om, daca e si prima iubire wow, si peste zeci de ani sa spuna ca sunt fericiti. care-i secretul? sa nu tot ceri atatea si sa dai neconditionat? sa nu vrei tu multe? sa ai ideea ca nu vei putea sa gasesti altceva mai bun? sa ce? cum as putea eu gandi pentru a fi fericita ca si ei?
nu ma mai intereseaza varianta cu -ma iubeste, il iubesc- and what? been there, done that. in diverse feluri. cu diversi. ca asa se intampla. ai capacitatea de a iubi in viata asta o groaza de oameni. si cum sa reusesc cand stiu clar ca asta e cel mai important lucru pe care il pot face in viata asta? nu pot fi simplista, nu pot sa iau totul ca fiind ok cand nu e. poate gandesc prea mult in loc sa simt. dar daca e pana acolo care e diferenta? atunci cand gandesti nu simti? si atunci cand simti nu gandesti? vezi sa nu. daca e pana acolo, tot cu creierul le faci pe amandoua. mdeah

EL in viata mea.

nu vreau ca el sa fie persoana care ajunge seara tarziu, se plimba cu bocancii plini de noroi in toata casa si apoi deschida geamul ca sa strige la copii: - e tarziu deja, nu mai bate mingea aia.
nu vreau sa fie persoana care imi vaneaza greselile si de fiecare data e nemultumit. nu vreau sa imi spuna: -ti-am zis eu!
vreau sa poata sa ma tina in brate si sa ma sarute oricine ar fi de fata. vreau ca asta sa fie o bucurie si o dovada de apropiere, nu o rusine.
vreau sa ma vad zambind in ochii lui si el sa se vada intr-ai mei. si pentru asta ai nevoie de apropiere.
vreau sa ma asculte si sa ma inteleaga chiar si atunci cand nu spun nimic. si nu vreau sa ma puna de fiecare data sa ma explic, sa dau detalii, sa repet si sa ma mir cum de nu a inteles.
vreau sa fie o persoana solara, o pisica, vreau sa ma placa si sa ma vrea. oricand, nu doar la sarbatorile oficiale.
nu vreau sa fim in competitie. vreau sa invatam unul de la altul si sa crestem pentru ca avem sprijin si loc sa ne intindem.
vreau sa ii placa mancarea. vreau multe experimente si multe esecuri. si vreau sa nu renunte sa stam amandoi in bucatarie.
vreau sa fiu sigura ca e el, vreau sa fie sigur ca mai bine de atat nu va gasi, oricat ar cauta. vreau incredere.
vreau sa nu ma simt singura in doi si sa stiu ca oricat de jos as putea cadea, el ma va ajuta sa ajung chiar mai sus decat eram.
si mai vreau sa fiu eu persoana potrivita pentru el.

oare el ce vrea de la mine?