am nevoie de somn. nici nu mi-am dat seama cat de important e somnul pt mine. unii prefera sa doarma cat mai putin, eu devin irascibila, obosita, fara chef si inerta daca nu dorm. si o noapte nedormita se pare ca se simte. am ajuns ca singurul lucru pe care mi-l doresc e sa dorm. imi doream atat de mult incat nu am reusit. imi venea sa plang de ciuda...vreau sa dorm, doar atat. te rog, adormi!!!
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.