jurnal extim

''
simone weil: una din placerile cele mai savuroase ale iubirii omenesti: sa servesti fiinta iubita fara ca ea sa stie.

ca vrem sau nu si fara nicio interventie deliberata din partea noastra, viata este o succesiune de ''perioade''.


cand vorbim de ''suferinte in dragoste'', nu tinem seama decat de cel care iubeste fara sa fie iubit. dar cine sa exprime amaraciunea reciproca a celui care este iubit, caruia cineva e gata sa-i daruiasca totul, dar care nu are nimic de daruit in schimb, afara de o vaga mila? cine sa exprime mahnirea acestui imens esec, a acestei rusini, a acestei mizerii in fata bogatiei celuilalt?

'' jurnal extim, michel tournier

si chiar nu m-am gandit prea mult pana acum la aspectul asta. poate pentru ca nu m-am prea lasat sa fiu in pielea celui care este iubit si nu iubeste. eee...atasament rapid. oare cum te simti atunci cand stii ca celalalt e mult mai implicat decat tine, cand stii ca poate nu vei putea niciodata sa ii raspunzi la acelasi nivel? poate preferi sa pleci, sa dai celuilalt o sansa de a intalni ceva pe masura lui. sau stai, doar iti e bine, primesti atentie, caldura si o persoana aproape. si totusi, pe termen lung ce se va intampla? veti ajunge la acelasi nivel? veti merge spre altceva?

am fost obisnuita cu certitudini in dragoste. sa stiu, sa mi se spuna, sa simt. sa inteleg si sa fiu sigura pe relatie. si... e ciudat sa simti cat de aproape e, dar sa nu poata sa iti dea certitudinea. sa nu ti se spuna clar in fata: da, e alba. sau nu, e neagra. o simti, dar e oare de ajuns? renunta cel care da pentru ca nu primeste? cat de superficial, ca de vag si lasat in voia curentului.