cat de usor e sa incepi ceva. sa cunosti pe cineva nou. partea mai grea e sa fii in continuare interesat, sa incepi sa lasi de la tine, sa accepti, sa faci compromisuri pentru ca acea persoana pe care abia ai cunoscut-o sa se simta bine in preajma ta. oare chiar nu exista persoane care se muleaza perfect pe ceea ce esti tu? care te accepta si te plac fara sa intrebe de ce si care nu isi pun intrebarea asta? fara schimbari, fara cenzuri, fara vorbe nespuse, fara nervi adunati, fara a ascunde sentimente...doar, cum sa fiu eu primul care recunosc ca o plac?

cat de simplu e sa te simti batran la 31 de ani dar in continuare tanar si plin de energie la 70 de ani. care e ideea? timid ca in primul an de scoala cand ai cumparat cel mai frumos martisor pentru fata pe care o placi. dar cum sa te afisezi in fata ei cu el? daca va observa ca te-ai inrosit? ufff...isi va da seama de tot. ca ai stat 3 ore pentru a-l alege, ca ai mers in atatea locuri diferite si ca ti-ai dat pe el jumatate din banii economisiti tot anul. si .... fiecare cum poate. ca e la 6 ani, ca o fi la 24, 31 sau 70. doar sa nu treaca prea mult timp pentru a-ti da seama ce e important.

si e bine. e foarte bine.