ea a plecat de ceva vreme si mi-a fost chiar dor de ea. uneori chiar mai mult decat dor. acum am eu ocazia sa o vad, sa merg pana acolo unde se simte ea acasa si sa stau cateva zile in apropierea ei.
si mi-e asa putin teama. schimbarea a inceput de ceva timp. oare ce voi gasi acolo? sper sa fie totul asa cum e cel mai bine sa fie. sa fie zambete si foarte putine pareri de rau. sa am timp pentru mine, sa pot face lucruri pe care le-am tot amanat. sa fiu libera cu mine. si cu el.
asta ar fi prima data cand stam atat de mult impreuna. nu cred ca ar mai fi lucruri care sa ma socheze din rutinele lui. de fapt, parca nici nu sunt atat de multe. unele totusi putin enervante...mai ales seara cand mi-e foarte somn.e interesant cum tinerii insuratei exploreaza chestii pe care nu le stiau din rutinele partenerului. eu nu ma vad in situatia aia. desi ar fi interesant poate sa te surprinda cu cine stie ce chestii noi.
cam atat. cu raceala in mine ( a doua pe luna asta) si mult entuziasm imi voi lua curand zborul. poate ma voi intoarce la ceva mai bun peste ceva mai mult de doua saptamani. sa fiti iubiti!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Rutinele partenerului ramase de descoperit nu tin neaparat de un certificat , de o legalizare , ci tin mai degraba de un simtamant si o normalitate a unei relatii ,repet: fie ea legalizata sau nu .
RăspundețiȘtergereNu te gandi la cum te-ai vedea , ci traieste efectiv , fara sa analizezi asa de mult! Nu mai despica firul in atatea atze si lasa viata sa "croseteze" asa cum trebuie !
Te pup !
Drum bun sa ai, draga mea !
ma refeream mai mult acolo ca o casatorie iti da ocazia sa fii 31 de zile pe luna cu persoana aia. si in felul ala vezi chestii care poate in alte situatii nu ti-ar fi asa usor sa le observi.
RăspundețiȘtergeream ajuns... si e bine, foarte bine.