nu simt sarbatorile. si e frustrant. nu simt ca am motiv de bucurie, multi sunt cuprinsi de spiritul ala care iti face bine. pe mine, pur si simplu m-a prins intr-un moment nu tocmai bun. si nu imi place deloc starea asta. as prefera sa fiu altundeva, cu un pahar de vin rosu in mana, sa am parte de ceva intereant dupa si sa adorm linistita vazand de pe geam biserica, lumea adunata acolo cu lumanari in mana si sa simt energia lor, sa fiu si eu bucuroasa si multumita pentru tot ce am reusit sa realizez si optimista cu privire la planurile care le mai am in cap. dar nu. am vorbit cu el. si mi-e frica ca ne vom indrepta incet incet spre partea aia in care nu mai avem ce sa ne spunem. eu am fost aceea care punea intrebarile, el cel care raspundea monosilabic. si eu aia care venea cu alta intrebare, pe un tot cat de interesat am putut. dar sunt plictisita. vreau sa pot simti si eu senzatia aia cand ajungi acasa dupa o lunga perioada petrecuta in alt oras. si sa ma simt bine, sa simt ca acolo imi e locul, sa ma bucur ca nu mai trebuie sa ma gandesc la facturi si la ce imi pregatesc de mancare pe urmatoarea zi. dar eu nu traiesc toata astea. pentru mine vor ramane un mister toate aceste senzatii.
am un gram de optimism. poate ma voi simti diferit la noapte, cand ii voi vedea pe toti luand lumina, da, m-am hotarat subit sa merg totusi la inviere, sa las o mica deschizatura prin care totusi sa intre ceva emotie. si imi va placea. si ma voi intoarce altfel decat voi pleca.
:* kid.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu