invierea. pentru fiecare poate avea o alta semnificatie. desi biserica e foarte rar pe traseele mele, invierea imi place. sa stau acolo cu alti atatia oameni, (da, sentimentul de apartenenta), sa imparti lumina spre fiecare care o vrea, sa faci turul de onoare in jurul bisericii. mi s-a multumit de zeci de ori pentru ca m-am oprit din drumul meu si am oferit lumina, am multumit la randul meu celora care s-au oprit, si am zambit unor necunoscuti. imi plac clopotele, senzatia pe care ti-o transmit la ora 12 cand incep sa bata. ce mai, imi place sa fiu acolo.
vroiam sa conving pe cineva ca merita sa traiasca experienta asta. el mi-a spus ca nu mi-am argumentat bine punctul de vedere si ca nu l-am convins. ca el stie de la alte persoane cum e.
nu-mi place sa ma multumesc cu experiente la mana a doua. mai ales cand e asa usor sa traiesti pe pielea ta. si ce puteam sa iti spun? nimic mai mult decat toate astea, e greu sa transpui o senzatie in cuvinte. si eu stiu ca ti-ar fi placut. i-ai fi putut da ce seminificatii vrei, nu asta facem toti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu