solutii?

ma gandeam la oamenii care pot lua alegeri importante pe moment. oamenii care dupa nu conteaza ce perioada pot asa, peste noapte, sa spuna... gata, nu mai vreau. relatia asta se incheie aici. fie ca e o luna, un an sau 5. foarte interesant. ce ma face pe mine sa nu pot face asta? sa raman chiar si atunci cand observ ca sufletul meu este din ce in ce mai putin legat?

o fi ceva legat de profunzimea relatiei, de asteptarile persoanei, de ceva experienta inedita sau limita? sau sunt pur si simplu oameni care pot si altii care nu?

eu am avut nevoie de motive ca sa plec. simplul fapt ca nu ma mai simteam ca si cum acolo era locul meu, nu a fost de ajuns. aveam nevoie sa fiu sigura, sa incerc, sa vad ce se poate repara si sa-l testez. cand putea fi atat de usor...acum un an, cand totul era la un nivel acceptabil.

oare cum ar fi el acum...daca ii ofeream de la inceput o relatie sanatoasa, normala, care sa evolueze normal, cu parti de dating, incet, fara ca el sa porneasca de la premisa - n-am nimic de pierdut- . culmea...spuneam de fiecare data la replica asta - lasa ca am eu destul-. dar nu simt ca si cum am pierdut ceva. cred ca era de mult pierdut. simt ca am avut doar de castigat. si depinde de mine daca trendul va continua tot asa.

imi spunea o prietena in vara : cum iti explici ca fac sex cu el, imi place foarte mult, dar nu mai am orgasm? da...cum oare se poate explica? sa fie oare varianta cu- pentru ca sexul se face in mintea ta. si daca tu esti constienta ca nu mai simti ce poate odata te minteai ca simteai...atunci nici mintea ta nu iti mai da efectele?- dar daca esti mult mai implicata sentimental decat erai initial si efectul e tot acelasi? or fi persoane si persoane. dar asta nu e sanatos. pe termen lung poate avea efecte foarte urate.

prea multe familii sunt nefericite. prea multi soti sunt orice, numai soti nu. unii refuza sa accepte casatoria pentru a scapa de asta, altii au nevoie de foooooaaaarteeeee mult timp pentru a se decide si nici atunci nu e sigur ca decizia va fi cea corecta. altii mai optimisti spera ca asta nu li se va intampla lor. multi uita ca toate greselile din viata asta pot fi si corectate. toate inafara de una...moartea. iar cand comiti si ''greseala'' aia, nu cred ca iti mai pasa de corectarea ei. pentru mine cel putin asta n-ar mai conta. si atunci, de ce nu? ce rost are sa te tot ascunzi undeva cand orice e legat poate fi dezlegat? si asa apar familiile busite, care nu au nevoie de nimic dar care nici nu au nimic, in care cresc copii la fel de busiti ca ei...poate chiar mai rau?

solutii?