cat de usor e sa incepi ceva. sa cunosti pe cineva nou. partea mai grea e sa fii in continuare interesat, sa incepi sa lasi de la tine, sa accepti, sa faci compromisuri pentru ca acea persoana pe care abia ai cunoscut-o sa se simta bine in preajma ta. oare chiar nu exista persoane care se muleaza perfect pe ceea ce esti tu? care te accepta si te plac fara sa intrebe de ce si care nu isi pun intrebarea asta? fara schimbari, fara cenzuri, fara vorbe nespuse, fara nervi adunati, fara a ascunde sentimente...doar, cum sa fiu eu primul care recunosc ca o plac?

cat de simplu e sa te simti batran la 31 de ani dar in continuare tanar si plin de energie la 70 de ani. care e ideea? timid ca in primul an de scoala cand ai cumparat cel mai frumos martisor pentru fata pe care o placi. dar cum sa te afisezi in fata ei cu el? daca va observa ca te-ai inrosit? ufff...isi va da seama de tot. ca ai stat 3 ore pentru a-l alege, ca ai mers in atatea locuri diferite si ca ti-ai dat pe el jumatate din banii economisiti tot anul. si .... fiecare cum poate. ca e la 6 ani, ca o fi la 24, 31 sau 70. doar sa nu treaca prea mult timp pentru a-ti da seama ce e important.

si e bine. e foarte bine.

jurnal extim

''
simone weil: una din placerile cele mai savuroase ale iubirii omenesti: sa servesti fiinta iubita fara ca ea sa stie.

ca vrem sau nu si fara nicio interventie deliberata din partea noastra, viata este o succesiune de ''perioade''.


cand vorbim de ''suferinte in dragoste'', nu tinem seama decat de cel care iubeste fara sa fie iubit. dar cine sa exprime amaraciunea reciproca a celui care este iubit, caruia cineva e gata sa-i daruiasca totul, dar care nu are nimic de daruit in schimb, afara de o vaga mila? cine sa exprime mahnirea acestui imens esec, a acestei rusini, a acestei mizerii in fata bogatiei celuilalt?

'' jurnal extim, michel tournier

si chiar nu m-am gandit prea mult pana acum la aspectul asta. poate pentru ca nu m-am prea lasat sa fiu in pielea celui care este iubit si nu iubeste. eee...atasament rapid. oare cum te simti atunci cand stii ca celalalt e mult mai implicat decat tine, cand stii ca poate nu vei putea niciodata sa ii raspunzi la acelasi nivel? poate preferi sa pleci, sa dai celuilalt o sansa de a intalni ceva pe masura lui. sau stai, doar iti e bine, primesti atentie, caldura si o persoana aproape. si totusi, pe termen lung ce se va intampla? veti ajunge la acelasi nivel? veti merge spre altceva?

am fost obisnuita cu certitudini in dragoste. sa stiu, sa mi se spuna, sa simt. sa inteleg si sa fiu sigura pe relatie. si... e ciudat sa simti cat de aproape e, dar sa nu poata sa iti dea certitudinea. sa nu ti se spuna clar in fata: da, e alba. sau nu, e neagra. o simti, dar e oare de ajuns? renunta cel care da pentru ca nu primeste? cat de superficial, ca de vag si lasat in voia curentului.

chei

ce face o cheie? deschide! ce? acel ceva pt ce a fost destinata. ce mai face o cheie? inchide! ce? acelasi lucru. si o lasi sa intre, ii arati cat de frumos poti fi, apoi ii arati ca de fapt nu esti perfect, ca poti iubi si ca esti...ce esti? si ea ce face??? ia cat se poate si apoi inchide. da...si asa ramai. inchis. asteptand o alta cheie care stie sa te deschida intr-un alt fel. si toata povestea asta se repeta, circular si aiurea. se tot repeta pana te saturi. pana spui atat. rup yala. nu mai vreau pe nimeni, nu mai vreau niciun interes, nu mai vreau falsitate, nu mai vreau vesnic care moare, nu mai vreau drama. sa ma lasi pentru ca apoi sa faci pe martirul. la ce bun? aaa, da...sa te simti tu mai implinit. sa stii ca ai incercat...oooo si cat ai incercat...ooo daaa...incredibila incercare. nimeni nu ar fi putut sa o faca la nivelul tau. si...la ce bun? ce faci atunci cand vezi ca cheia pe care tu o aveai, care mergea struna acu incepe sa se blocheze, usa nu se mai deschide, poate mai si scartaie. te chinui in continuare, poate dai cu piciorul in ea...deschide-teee!!!! heeeey, nu ai auzit ce am spus??? usa proasta, tu esti de vina. uite, incerc. vezi, chiar si atunci cand nu mai esti buna eu tot incerc, vezi ce bun si iubitor sunt eu??? off cheie tampita. vreau inauntru. da, modalitatea perfecta...pentru a face praf totul. praf si pulbere. ciudat totusi ca inca ramai cu ideea ca ai incercat totul....da, cate nu ai mai incercat. cand tot ce ai facut tu a fost sa dai vina si sa fortezi. dar ce mai conteaza? doar nu era o alta varianta mai buna decat atat? una care sa nu iti fure timpul, una care sa te faca sa te simti bine, una care chiar sa functioneze. si unde se ajunge? la o yala blocata. de la prea multa vina, lacrimi, furie, iubire, schimbari. totul e in van. nimic nu mai conteaza. a trecut deja. dar inca mai poti face multe. poti inchide usa...iar apoi sa rupi cheia in usa. asa te asiguri ca nimeni nu va mai patrunde. ca vei fi ultimul...ooo da, orgoliu mangaiat.

vei fi fericit?

u know nothing

u know nothing. pentru ca initial nu am putut, acum nu mai vreau eu. nu te-ar ajuta la absolut nimic. toate sa invart, ametesc, ma pierd, ma regasesc. stop. e prea mult. tot ce poti face e sa pierzi. cu cat ajungi mai sus, cu atat cazi mai mult. cu cat cazi mai mult cu atat e mai greu sa te ridici. si pentru ce? totul e inevitabil. inca o data ignoranta e solutia optima.

imunitate jos

m-am racit. imunitatea mea e la pamant. am luat virusul atat de usor, acu nu mai reusesc sa scap de el. nici nu mai stiu de cand n-am mai fost atat de racita. nu-mi place, vreau sa termine odata. corpul meu imi da semnale de alarma. imi spune ca ceva nu merge bine. asa e...ceva nu merge bine de o perioada de timp, destul de lunga. si cum sa il impac eu sa se faca bine? stat in pat, ceaiuri, medicamente, fructe, multe filme si carti nu il induioseaza. ce sa ma mai fac cu el? l-as bate daca as putea.
psihicul vorbeste prin fizic. ceva nu e bine. ceva trebuie schimbat. acolo, o mica piesa din tabloul vietii mele. dar cum? care? am sa o fac si asta...in timp, cu rabdare. si...sper...fara regrete.

am nevoie de somn. nici nu mi-am dat seama cat de important e somnul pt mine. unii prefera sa doarma cat mai putin, eu devin irascibila, obosita, fara chef si inerta daca nu dorm. si o noapte nedormita se pare ca se simte. am ajuns ca singurul lucru pe care mi-l doresc e sa dorm. imi doream atat de mult incat nu am reusit. imi venea sa plang de ciuda...vreau sa dorm, doar atat. te rog, adormi!!!
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.

asa...sa vedem

disonanta cognitiva. asta e ceea ce imi faci tu mie. si ziceai ca nu pot si eu sa plec asa cum am venit, cu zambetul pe buze. da, ma apuca isteriile in timp ce tu esti incredibil de dragutz si fac pe nebuna iar apoi plec suparata. chiar crezi?

stiu ca iti e greu sa vorbesti despre tine. cred ca ai reusit asta de foarte putine ori. sa spui ceva pana la capat, exact asa cum s-a intamplat. si sunt curioasa, cum altcumva sa ajung sa te cunosc? vreau sa imi spui, vreau sa iti placa sa comunici cu mine. si cum vrei sa te motivez? daca tu nu simti asta ce mai pot eu face? in schimb preferi sa stii cat de multe despre mine, despre ce mi se intampla. ceri, dar nu dai.

si tot eu sunt aia cu probleme de comunicare. ma lovesc de zid peste zid. cum ai vrea sa reactionez si cum sa pot trece peste toate astea?

te-am intrebat daca tu chiar nu-ti dai seama de ce ma comport asa cum ma comport. si ce-ai zis? ca nu!!! ce e asa de greu sa intelegi ca sunt interesata de persoana ta, ca imi place sa aflu lucruri despre tine, ca vreau sa stiu cat mai multe? o fi unul dintre defectele mele...vreau sa stiu la ce sa ma astept de la tine. vreau sa am siguranta pe care tu mi-o dai sub forma incertitudinilor, sau cel putin asa o receptez eu. vreau sa fiu sigura de tine si pe tine.

chiar nu ai vrea sa stii de ce inca raman cu el? pentru asta, pentru siguranta pe care tu nu vrei sa mi-o dai, haide...poate chiar nu poti. pentru ca ma face sa ma simt cu adevarat iubita atunci cand ma tine in brate si il simt lipit de mine. pentru ca simt si imi place. desi apoi adoarme, de fiecare data inaintea mea si ajung sa il simt cum se misca in somn, sa ii aud schimbarile in respiratie. asta imi displace. vreau si eu macar o data sa adorm inaintea lui. sa nu ii simt mana care atarna tot mai grea deasupra mea.

dar sa revenim la tine. te cunosc poate chiar mai bine decat oricine altcineva si tot imi refuzi accesul. azi ti-am spus ca voi incerca sa nu-mi mai pese atat de mult. dar nu stiu cat de bine te vei simti tu atunci cand voi si reusi.

azi stiam ca nu are rost sa ma grabesc. stiam ca nu te voi gasi. simteam asta. tu cand vei intelege ca unele lucruri se explica doar prin sentimente?

cred ca ti-ar fi mult mai usor sa ma poti baga in dulap. si sa ma scoti de acolo doar atunci cand ai chef de mine. sa fiu o jucarie si nimic mai mult.