m-am racit. imunitatea mea e la pamant. am luat virusul atat de usor, acu nu mai reusesc sa scap de el. nici nu mai stiu de cand n-am mai fost atat de racita. nu-mi place, vreau sa termine odata. corpul meu imi da semnale de alarma. imi spune ca ceva nu merge bine. asa e...ceva nu merge bine de o perioada de timp, destul de lunga. si cum sa il impac eu sa se faca bine? stat in pat, ceaiuri, medicamente, fructe, multe filme si carti nu il induioseaza. ce sa ma mai fac cu el? l-as bate daca as putea.
psihicul vorbeste prin fizic. ceva nu e bine. ceva trebuie schimbat. acolo, o mica piesa din tabloul vietii mele. dar cum? care? am sa o fac si asta...in timp, cu rabdare. si...sper...fara regrete.
marți, 29 septembrie 2009
luni, 14 septembrie 2009
am nevoie de somn. nici nu mi-am dat seama cat de important e somnul pt mine. unii prefera sa doarma cat mai putin, eu devin irascibila, obosita, fara chef si inerta daca nu dorm. si o noapte nedormita se pare ca se simte. am ajuns ca singurul lucru pe care mi-l doresc e sa dorm. imi doream atat de mult incat nu am reusit. imi venea sa plang de ciuda...vreau sa dorm, doar atat. te rog, adormi!!!
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.
am asteptat zilele astea pentru ca aveam intrebari. intrebari care ma tot chinuie si ma minteam ca ma vor ajuta sa fac o alegere. normal ca nu s-a intamplat asta. dar macar am observat ca nu poti sa ma faci sa ma simt bine. poate la capitolul asta el e mult mai bun, ma stie mai bine si vrea. m-am simtit out of place, ca si cum nu langa tine trebuia sa fiu. si gandeam asta. si mintea imi zbura aiurea. si iar nu cred in coincidente. mi-am primit raspunsul dintr-un winamp. it's that simple. eu te-am ales, eu te-am vrut si tot eu am fost cea care te-a provocat. acu tu ma vrei...chiar daca de multe ori nu o poti arata, chiar si atunci cand o faci poate e altceva decat asteptam eu, dar m-ai convins de asta.
la cat de deprimata am putut sa fiu, ai incercat. nu stiu, nu stiu daca locul meu e acolo langa tine, nu stiu daca as putea trece peste lucrurile pe care tu nu le faci si sa ma simt bine in continuare. constiinta mea mi-a amintit de la ce idee am plecat cu tine. sa fie altceva, sa ma simt bine atat cu mine cat si cu tine. si am reusit sa fac asta. a fost asa usor pur si simplu sa ma simt bine. si asa te-am adus...tot mai aproape. atat de aproape incat sa recunosti ca mai sunt si ceva sentimente pe acolo. si gata, totul s-a schimbat. am inceput sa cer, am inceput sa astept de la tine sa demonstrezi cat iti sunt de draga. si nu am facut bine. am uitat de unde am plecat, am uitat care e locul meu in toata povestea asta. m-am implicat, si te-am vazut ca faci la fel.
dar tie iti e bine asa cum era. imi spuneai ca vrei inapoi partea aia sweet din mine de la inceput. partea aia in care te lasam incet incet sa ma descoperi, cand eram pisica de fiecare data cand primeam atentia ta. da, si eu ma simteam mai bine atunci. nu aveam regrete, nu ajungeam acasa suparata sau plangand. stiam cine sunt si stiam ca te vreau. concluzia? sentimentele pot strica o relatie.
imi placi... o fi reciproc...dar am fost obisnuite cu a evolua intr-o relatie. pentru tine poate e mai bine sa stagnam, sa ramanem la prima parte care e draguta si fun. si atat. n-ai nevoie de cineva sa duci acasa la mami si tati. n-ai nevoie de cineva pe care sa inviti atunci cand iesi seara in oras, n-ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti atunci cand ceva nu merge bine, n-ai nevoie de cineva care sa iti ceara explicatii. n-ai nevoie sa ti se ceara constant sa dai, e mai bine sa o faci cand simti tu. si atunci...de ce ai tu nevoie??? ce pot eu sa iti dau atat de pretios incat sa stiu ca vei ramane acolo? nu stiu...nu stiu ce fac bine in toata relatia asta. nu stiu cum as putea sa te aduc inapoi atunci cand vei alege sa pleci. nu stiu nimic din toate astea. dar poate voi afla. voi invata sa devin din nou acea ...hmm....acea eu sweet si simpatica care mai sta pe langa tine si te simte atunci cand tremuri.
joi, 10 septembrie 2009
asa...sa vedem
disonanta cognitiva. asta e ceea ce imi faci tu mie. si ziceai ca nu pot si eu sa plec asa cum am venit, cu zambetul pe buze. da, ma apuca isteriile in timp ce tu esti incredibil de dragutz si fac pe nebuna iar apoi plec suparata. chiar crezi?
stiu ca iti e greu sa vorbesti despre tine. cred ca ai reusit asta de foarte putine ori. sa spui ceva pana la capat, exact asa cum s-a intamplat. si sunt curioasa, cum altcumva sa ajung sa te cunosc? vreau sa imi spui, vreau sa iti placa sa comunici cu mine. si cum vrei sa te motivez? daca tu nu simti asta ce mai pot eu face? in schimb preferi sa stii cat de multe despre mine, despre ce mi se intampla. ceri, dar nu dai.
si tot eu sunt aia cu probleme de comunicare. ma lovesc de zid peste zid. cum ai vrea sa reactionez si cum sa pot trece peste toate astea?
te-am intrebat daca tu chiar nu-ti dai seama de ce ma comport asa cum ma comport. si ce-ai zis? ca nu!!! ce e asa de greu sa intelegi ca sunt interesata de persoana ta, ca imi place sa aflu lucruri despre tine, ca vreau sa stiu cat mai multe? o fi unul dintre defectele mele...vreau sa stiu la ce sa ma astept de la tine. vreau sa am siguranta pe care tu mi-o dai sub forma incertitudinilor, sau cel putin asa o receptez eu. vreau sa fiu sigura de tine si pe tine.
chiar nu ai vrea sa stii de ce inca raman cu el? pentru asta, pentru siguranta pe care tu nu vrei sa mi-o dai, haide...poate chiar nu poti. pentru ca ma face sa ma simt cu adevarat iubita atunci cand ma tine in brate si il simt lipit de mine. pentru ca simt si imi place. desi apoi adoarme, de fiecare data inaintea mea si ajung sa il simt cum se misca in somn, sa ii aud schimbarile in respiratie. asta imi displace. vreau si eu macar o data sa adorm inaintea lui. sa nu ii simt mana care atarna tot mai grea deasupra mea.
dar sa revenim la tine. te cunosc poate chiar mai bine decat oricine altcineva si tot imi refuzi accesul. azi ti-am spus ca voi incerca sa nu-mi mai pese atat de mult. dar nu stiu cat de bine te vei simti tu atunci cand voi si reusi.
azi stiam ca nu are rost sa ma grabesc. stiam ca nu te voi gasi. simteam asta. tu cand vei intelege ca unele lucruri se explica doar prin sentimente?
cred ca ti-ar fi mult mai usor sa ma poti baga in dulap. si sa ma scoti de acolo doar atunci cand ai chef de mine. sa fiu o jucarie si nimic mai mult.
stiu ca iti e greu sa vorbesti despre tine. cred ca ai reusit asta de foarte putine ori. sa spui ceva pana la capat, exact asa cum s-a intamplat. si sunt curioasa, cum altcumva sa ajung sa te cunosc? vreau sa imi spui, vreau sa iti placa sa comunici cu mine. si cum vrei sa te motivez? daca tu nu simti asta ce mai pot eu face? in schimb preferi sa stii cat de multe despre mine, despre ce mi se intampla. ceri, dar nu dai.
si tot eu sunt aia cu probleme de comunicare. ma lovesc de zid peste zid. cum ai vrea sa reactionez si cum sa pot trece peste toate astea?
te-am intrebat daca tu chiar nu-ti dai seama de ce ma comport asa cum ma comport. si ce-ai zis? ca nu!!! ce e asa de greu sa intelegi ca sunt interesata de persoana ta, ca imi place sa aflu lucruri despre tine, ca vreau sa stiu cat mai multe? o fi unul dintre defectele mele...vreau sa stiu la ce sa ma astept de la tine. vreau sa am siguranta pe care tu mi-o dai sub forma incertitudinilor, sau cel putin asa o receptez eu. vreau sa fiu sigura de tine si pe tine.
chiar nu ai vrea sa stii de ce inca raman cu el? pentru asta, pentru siguranta pe care tu nu vrei sa mi-o dai, haide...poate chiar nu poti. pentru ca ma face sa ma simt cu adevarat iubita atunci cand ma tine in brate si il simt lipit de mine. pentru ca simt si imi place. desi apoi adoarme, de fiecare data inaintea mea si ajung sa il simt cum se misca in somn, sa ii aud schimbarile in respiratie. asta imi displace. vreau si eu macar o data sa adorm inaintea lui. sa nu ii simt mana care atarna tot mai grea deasupra mea.
dar sa revenim la tine. te cunosc poate chiar mai bine decat oricine altcineva si tot imi refuzi accesul. azi ti-am spus ca voi incerca sa nu-mi mai pese atat de mult. dar nu stiu cat de bine te vei simti tu atunci cand voi si reusi.
azi stiam ca nu are rost sa ma grabesc. stiam ca nu te voi gasi. simteam asta. tu cand vei intelege ca unele lucruri se explica doar prin sentimente?
cred ca ti-ar fi mult mai usor sa ma poti baga in dulap. si sa ma scoti de acolo doar atunci cand ai chef de mine. sa fiu o jucarie si nimic mai mult.
marți, 25 august 2009
fictiune si nimic mai mult
ca o motocicleta cu atas, mereu aproape si mereu acolo. te deschizi tot mai mult, imi place, vreau si mai aproape, vreau acum, vreau si maine, vreau si nu ma mai opreste nimic. si e intr-un fel atat de bine.
vrei mai mult sau renunti? suna a ultimatum...mi-e prea frica sa gandesc in termenii astia. nu vreau sa ma trezesc si sa o iau de la capat. tu nu-mi poti spune ca nu e cazul, poate nici nu-ti pasa atat de mult. in definitiv... sunt doar eu.
si vreau sa stiu ca nu sunt doar eu. vreau o baza de la care sa pot porni cu siguranta si certitudine si la care sa fiu sigura ca ma voi opri in caderea mea. e greu sa iesi din vid.
cum te simti? ce gandesti atunci cand stii ca sunt acolo, ca esti punctul meu de interes? te simti iubit?...esti.
dependenta de atentie cheama iar lacrimile in orele tarzii ale noptii. de mult pinguinii nu ma sunt piedici, ma simt falsa si descoperita atunci cand as prefera cateva gecute groase pe mine.
as fi preferat o zi cu tine, as fi preferat ca tu sa vrei asta. dar nu. ti-e mai usor sa fii cu tine. cam greu pentru mine...sa pot sta la un pahar de ceva bun cu mine. da...ma indepartez, vreau mai mult, deceptia se apropie. tu nu vrei...
in orice echipa unul se implica mai mult. mi-am tot dorit sa nu mai fiu eu aceea. schimbari mai apar. cat de mari? cat de capabil ai fi sa mergi pana la capat? sa spui mi-e dor de tine si te iubesc? sa iti spui tie asta. sa simti si sa vrei, acum.
castele de nisip. de ce nu ar fi cazul sa iubesti? chiar si atunci cand ai simtit asta nu ai reusit sa exprimi, esti un om al golurilor, si ea a simtit. si atunci, ce sa mai astept? chiar si atunci cand a fost cazul n-ai putut. mai ales ca...nu crezi ca e cazul. e prea multa bataie de cap.
nu e perfecta?
vrei mai mult sau renunti? suna a ultimatum...mi-e prea frica sa gandesc in termenii astia. nu vreau sa ma trezesc si sa o iau de la capat. tu nu-mi poti spune ca nu e cazul, poate nici nu-ti pasa atat de mult. in definitiv... sunt doar eu.
si vreau sa stiu ca nu sunt doar eu. vreau o baza de la care sa pot porni cu siguranta si certitudine si la care sa fiu sigura ca ma voi opri in caderea mea. e greu sa iesi din vid.
cum te simti? ce gandesti atunci cand stii ca sunt acolo, ca esti punctul meu de interes? te simti iubit?...esti.
dependenta de atentie cheama iar lacrimile in orele tarzii ale noptii. de mult pinguinii nu ma sunt piedici, ma simt falsa si descoperita atunci cand as prefera cateva gecute groase pe mine.
as fi preferat o zi cu tine, as fi preferat ca tu sa vrei asta. dar nu. ti-e mai usor sa fii cu tine. cam greu pentru mine...sa pot sta la un pahar de ceva bun cu mine. da...ma indepartez, vreau mai mult, deceptia se apropie. tu nu vrei...
in orice echipa unul se implica mai mult. mi-am tot dorit sa nu mai fiu eu aceea. schimbari mai apar. cat de mari? cat de capabil ai fi sa mergi pana la capat? sa spui mi-e dor de tine si te iubesc? sa iti spui tie asta. sa simti si sa vrei, acum.
castele de nisip. de ce nu ar fi cazul sa iubesti? chiar si atunci cand ai simtit asta nu ai reusit sa exprimi, esti un om al golurilor, si ea a simtit. si atunci, ce sa mai astept? chiar si atunci cand a fost cazul n-ai putut. mai ales ca...nu crezi ca e cazul. e prea multa bataie de cap.
nu e perfecta?
vineri, 31 iulie 2009
things he'll never say
* i love you!
* i miss you when you're not around
* i want to be a part of your life
* come here and let me kiss you
* i love feeling your body so close to mine.
2. done
* i miss you when you're not around
* i want to be a part of your life
* come here and let me kiss you
* i love feeling your body so close to mine.
2. done
miercuri, 29 iulie 2009
n0t
mi-e foame. mi-e dor de ceva inedit, ceva adevarat. ceva ce nu tre sa fie pus sub semnul intrebarii. ceva ce se simte si stii...e real, e acolo, e al tau. e totul si parca e nimic. mi-e dor... de persoane care pleaca din viata ta pentru ca asa e mai bine. mi-e dor de prima iubire, mi-e dor de a doua. mi-e dor de zambete. de zambetul ei. mi-e dor sa o vad dansand. sa o vad cum se pierde intr-o alta lume. vreau sa ma ia cu ea. vreau altceva. iar vreau altceva. nimic nu e bine, nimic nu pushca, nimic nu mai conteaza si nimic nu ma mai atinge. si de unde sa incep? nici macar asta nu stiu. poate sa let go la totul. ma mut...pe luna. nu-mi place sa ma prefac, sa ma ascund sa incerc sa fiu eu cand in mine totul urla, plange si vrea sa plece. dar nu, eu trebuie sa raman, sa incerc.
de ce? ca sa poata sa imi reproseze pe mai incolo ca nu am incercat indeajuns, ca sunt prea defecta, ca nu apreciez ce am si ca...vorbe si iar vorbe. nu mai cred...era bine cand puteam sa il cred. dar mi s-a demonstrat ca intr-un anumit punct nu mai conteaza nimic. absolut nimic. ca totul se sterge, ca nimic nu mai e destul de important. si atunci incepe toata perioada aia in care nu mai poti conta pe nimeni si nimic nu mai e cum era. si incerci sa treci peste, incerci sa treci prin sau sa sari pur si simplu peste baltile care se tot aduna si se aduna. si te uzi, ti-e rece, incepe sa nu-ti mai pese de nimic si nimeni. doar iubirea se poate transforma in ura. si ce pas mic e de la una la alta. i don't need you. i can be ok with myself.
de la ipoteze corecte la concluzii gresite. iti propui ceva, ajungi la total altceva. say something, please!
de ce? ca sa poata sa imi reproseze pe mai incolo ca nu am incercat indeajuns, ca sunt prea defecta, ca nu apreciez ce am si ca...vorbe si iar vorbe. nu mai cred...era bine cand puteam sa il cred. dar mi s-a demonstrat ca intr-un anumit punct nu mai conteaza nimic. absolut nimic. ca totul se sterge, ca nimic nu mai e destul de important. si atunci incepe toata perioada aia in care nu mai poti conta pe nimeni si nimic nu mai e cum era. si incerci sa treci peste, incerci sa treci prin sau sa sari pur si simplu peste baltile care se tot aduna si se aduna. si te uzi, ti-e rece, incepe sa nu-ti mai pese de nimic si nimeni. doar iubirea se poate transforma in ura. si ce pas mic e de la una la alta. i don't need you. i can be ok with myself.
de la ipoteze corecte la concluzii gresite. iti propui ceva, ajungi la total altceva. say something, please!
deviez
de ce imi doresc cam tot timpul chestii mari, chestii care cer timp, chestii pe care poate nu le voi avea ...niciodata? ca sa ma tot chinui, si sa incerc, si sa ma straduiesc si sa...esuez. orice esec te aduce mai aproape de tine. nu realizarile, ci esecurile. din esecuri inveti, realizarile te ajuta doar la gadilat de orgoliu. mi-e atat de dor. de ea, de mine. de noi.
vreau inapoi la alte perioade. la perioade in care consideram ca am totul, ca mi-e bine. la perioade in care dormeam bine noapte. nu visam cele mai mari tampenii. macar in jumatate de vis s-a intamplat exact ce vroiam eu. si cat de real a putut fi. exact tu...ai fost exact tu doar ca asa cum te-am vrut eu. nu imi place sa pornesc de la ideea ca vreau sa schimb pe cineva. iti place si gata, nu-ti place treci mai departe. dar...
ma-nerveaza lasitatea. ai ceva de spus, o spui si suporti consecintele. nu pui pe altcineva sa faca treburile murdare in locul tau, nu te eschivezi si nu lasi lumea in ceata aiurea. pentru ce? roata asa se va invarti... si nu e chiar placut.
iar vulnerabila. de fapt...cand n-am fost? nu-i nimic, trecem peste toate. fara a discuta, fara a ne bate capul. ne mintim in continuare ca totul e ok, afisam un zambet fals si ne ''bucuram'' cand de fapt ar trebui sa plangem. si de ce? e muuuuult mai usor.
how beautiful.
vreau inapoi la alte perioade. la perioade in care consideram ca am totul, ca mi-e bine. la perioade in care dormeam bine noapte. nu visam cele mai mari tampenii. macar in jumatate de vis s-a intamplat exact ce vroiam eu. si cat de real a putut fi. exact tu...ai fost exact tu doar ca asa cum te-am vrut eu. nu imi place sa pornesc de la ideea ca vreau sa schimb pe cineva. iti place si gata, nu-ti place treci mai departe. dar...
ma-nerveaza lasitatea. ai ceva de spus, o spui si suporti consecintele. nu pui pe altcineva sa faca treburile murdare in locul tau, nu te eschivezi si nu lasi lumea in ceata aiurea. pentru ce? roata asa se va invarti... si nu e chiar placut.
iar vulnerabila. de fapt...cand n-am fost? nu-i nimic, trecem peste toate. fara a discuta, fara a ne bate capul. ne mintim in continuare ca totul e ok, afisam un zambet fals si ne ''bucuram'' cand de fapt ar trebui sa plangem. si de ce? e muuuuult mai usor.
how beautiful.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)