n0t

mi-e foame. mi-e dor de ceva inedit, ceva adevarat. ceva ce nu tre sa fie pus sub semnul intrebarii. ceva ce se simte si stii...e real, e acolo, e al tau. e totul si parca e nimic. mi-e dor... de persoane care pleaca din viata ta pentru ca asa e mai bine. mi-e dor de prima iubire, mi-e dor de a doua. mi-e dor de zambete. de zambetul ei. mi-e dor sa o vad dansand. sa o vad cum se pierde intr-o alta lume. vreau sa ma ia cu ea. vreau altceva. iar vreau altceva. nimic nu e bine, nimic nu pushca, nimic nu mai conteaza si nimic nu ma mai atinge. si de unde sa incep? nici macar asta nu stiu. poate sa let go la totul. ma mut...pe luna. nu-mi place sa ma prefac, sa ma ascund sa incerc sa fiu eu cand in mine totul urla, plange si vrea sa plece. dar nu, eu trebuie sa raman, sa incerc.
de ce? ca sa poata sa imi reproseze pe mai incolo ca nu am incercat indeajuns, ca sunt prea defecta, ca nu apreciez ce am si ca...vorbe si iar vorbe. nu mai cred...era bine cand puteam sa il cred. dar mi s-a demonstrat ca intr-un anumit punct nu mai conteaza nimic. absolut nimic. ca totul se sterge, ca nimic nu mai e destul de important. si atunci incepe toata perioada aia in care nu mai poti conta pe nimeni si nimic nu mai e cum era. si incerci sa treci peste, incerci sa treci prin sau sa sari pur si simplu peste baltile care se tot aduna si se aduna. si te uzi, ti-e rece, incepe sa nu-ti mai pese de nimic si nimeni. doar iubirea se poate transforma in ura. si ce pas mic e de la una la alta. i don't need you. i can be ok with myself.
de la ipoteze corecte la concluzii gresite. iti propui ceva, ajungi la total altceva. say something, please!