asa cum poti aranja niste cutii cazute in mijlocul camerei, cutii cu bucati din trecut, le iei si le pui undeva unde sa nu te incurce, sa nu te tot impiedici de ele. asa poti sa iti aranjezi si viata. sa scoti ce nu e bine in ea si sa pui in cutii. cutii spre singapore. si sa le trimiti. da poti sa nu te tot gandesti la ele? sa le lasi trimise si sa mergi mai departe...cutii se gasesc cate vrei.
si tot incerc sa trimit. ba o cutie, ba alta. si face cutia aia ce face ca sa nu o pot lasa sa plece. si se tot zbate, spune lucruri care par sincere, incepe sa isi dea seama ca e pe punctul de a ajunge in singapore. si incearca mai mult decat ar fi incercat in oricare alte conditii. cutiile astea. si ma fac sa ma simt vinovata, sa gandesc ca mi-a fost bine cu ce a fost in cutia aia, ca poate fi din nou asa. si accept sa aman trimiterea acelei cutii. si se deschide, si pare frumos, si e bine.
pana in momentul in care nu mai e. si ma vad iar pusa in fata unei alegeri. gata! m-am hotarat, o trimit si fie ce-o fi! si face cutia asta tot ce poate, isi joaca si ultimele carti pe care le mai are. devine empatica si supusa. accepta ca am motive sa o trimit si incearca sa compenseze cu alte motive pentru care sa o pastrez. si iar ma pune pe ganduri.
oare va ajunge cutia asta sa plece singura? poate va observa ca sunt alte cutii in jur care pot scoate ceva din mine. sa fie egoism? sa ramai acolo desi nu aduci nimic bun? sa fie obisnuinta atat de puternica? sau o fi orgoliul? ce altceva ar putea fi? incapatanare? rautate?.....iubire?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
of cutiile astea...
RăspundețiȘtergereuneori vor ele sa plece si nu le lasam noi ...
e departe tare singapore asta ?! ;)) oare asa neimpachetata nu ma primeste - oi fi si eu o cutie pt cineva ...
toti devenim la un moment dat ;)
ofof:P
RăspundețiȘtergere