pasi mici intre ele. azi am ajuns brusc in realitate. am avut ''bucuria'' de a ajunge printr-o clinica. si intru eu cuminte in cabinet, stau ce stau si se aud de afara tipete. tanti doctor, cu o privire senina: ''a mai murit cineva.'' raspunsul asistentei: ''sau poate chinuie pe cineva chiar acum''. si stau amandoua, deschid geamul si observa de unde vin strigatele - chirurgie plastica. dupa cata sensibilitate au aratat pana in momentul ala...nu se prea opresc ele. '' sigur nu mai e nimeni in fata usii de la chirurgie plastica, la ce tipete ies de acolo''.
asa, concluzie: n-au eu sange pentru a asculta zilnic astfel de tipete. cred ca va trebui sa ma reprofilez. de ajung in spital, nu stiu cine pe cine trateaza.
si asa se ajunge de la bucurie, calm, entuziasm la realitate.
next: imaginar. prieteni imaginari. asemenea prieteni imaginari pe care nu ii vezi, dar ii simti. pe care multi ajung sa ii cunoasca. si ce se intampla atunci cand acei prieteni imaginari se ratacesc? ea, prietena lor cea mai buna si cea mai apropiata persoana de ei se imbolnaveste de grija lor. ea stie ca ei au murit, de aceea nu se intorc. si incep toti sa caute acesti doi prieteni imaginari, pobby si dingan. si li se gasesc cadavrele, li se organizeaza inmormantarea, vin toti oamenii din jur. si acu, ce e realitate si ce e imaginar? " si noi suntem nevazuti. suntem nevazuti si transparenti si stravezii...''
ireal: blank. ce-ar trebui sa fie considerat ireal? double blank.
am prins azi o disonanta cognitiva de numa. la fel cum ma joci tu. te joci cu mintea mea. si nici macar nu-ti dai seama.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu