am ajuns sa fiu foarte defensiva si sa reactionez urat atunci cand ma vad amenintata. fac legaturi cu carul, incerc de multe ori sa imi explic mie reactiile pe care le am atunci cand gandesc mai mult sau mai putin. de obicei prea mult... si par...logice.
nu am siguranta si atunci pur si simplu plec, ma inchid. si desi e foarte greu, doare de numa si toate chestiile care mai vin cu asta, nu renunt. pentru ca asa sunt eu, incapatanata. si cand ma apuca cucu stie ce gand, tot asa sunt, incapatanata. ca doar nu as ajunge sa ma gandesc la cine stie ce scenariu absurd daca nu ar fi macar o boaba de adevar in el.
la fel cum fac acum...scenarii. care de care mai urate, care de care mai dureroase, pe unele pot chiar sa le vad in fata ochilor mei umezi.
pentru ca asta fac eu, gandesc o groaza de chestii. tu nu poti sau nu te deranjezi sa imi expui adevarul tau, eu nu stiu si atunci dau semnificatii. semnificatii cu care m-am mai intalnit, care m-au mai ranit si inainte de tine. nimic nou sub soare.
si maine reactia mea va fi 0. cel putin reactia aia pe care tu ai putea sa o vezi...0..nul..nimic. de ce? pentru ca pe langa incapatanare mai am si orgoliu. nu-i un prieten prea bun orgoliul asta, te baga numai in belele. e o chestie asa primitiva...da uite ca nici dupa atatea mii de ani nu am reusit sa scapam de orgoliu. tre sa aiba ceva radacini puternice in om.
noah bun. si stiu ca nu-mi fac bine astea doua...dar e o modalitate prin care te fac sa raspunzi. pana acu, s-a aratat a fi cea mai buna modalitate. prin chestii din astea te-am facut sa spui si sa recunosti anumite chestii. daca nu imi dai o alternativa, de ce te miri ca o folosesc doar pe asta? functioneaza....
pot fi atat de absurda cateodata... dar oare tu pe unde esti? ii dai ocazia sa mai incerce inca o data?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu