ma lasi?

nu mai am rabdare. cu tine, cu mine. sa te las sa...sa ce? sa ajungi si tu un om normal? nu mai am...poate nici timp nu mai am pentru asta.

incep sa ma tot gandesc. e de ajuns, nu e? chiar stiu unde ma situez si nu e doar o...imagine? sau o dorinta? pentru ca se intampla sa fie mai degraba asta. nimic concret. nimic puternic. am vrut, am luat. ca imi ajunge, ca nu...ca imi place ce am sau ca nu... n-ar trebui sa fie greu. n-ar trebui sa ma enerveze chestii opuse pe care le faci. si ma-nervez de numa...de ce faci aia? ca in alta situatie sa ma intreb de ce n-o faci...

vreau siguranta. nu mai vreau altceva. asta e singura chestie pe care o vreau acum. siguranta pe mine, pe tine, pe toata ''chestia asta''. sa stiu sigur ca e alba si gata.

nu sa imi zici ceva...sa nu vorbesc cu tine o zi intreaga...sa nu ti se para nimic ciudat...si nici macar sa nu te interesezi ce am avut. mi-au ajuns chestiile astea. nu mai vreau sa zici si sa nu faci. nu mai vreau sa zici si sa nu gandesti. credeam ca ar deveni mai usor...ei bine nu. m-am convins. nu mai vreau.
cateodata e asa usor sa imi vad viata pur si simplu fara tine. esti acolo cand vrei si pleci la fel de usor. desi nu recunosti asta, sau nu vezi asta, sau nu simti ca asa faci, sau ...nu conteaza.

nu mai pot sa dorm. si nu, nu cred ca e din cauza ca nu am activitate fizica sa ma obosesc. ma doare mintea in mine. ma satur, ma chinui. si intr-un final plec. am nevoie sa plec de langa pasivitatea ta.

cuvinte...asta e tot ce poti folosi in situatia aia? cuvinte? si ti-a reusit vreodata cu doar atat? well...cu mine nu cred ca ai sanse. aa...si te rog..care tot cuvinte is...cuvinte la care am inceput sa iti raspund, la care nu te prea refuz. da pana cand? pana la proba contrarie.

au fost niste zile chiar urate. interesant ca nici macar nu ti-ai dat seama. pentru ce ar mai conta atunci? pentru ca pentru tine e mai bine. bine...si restul? orice altceva inafara de tine?