atunci cand te ascunzi parca toti oamenii apar sa te vada, parca te urmaresc. si atunci ...nu te mai ascunzi! pur si simplu te comporti la fel cum te-ai comporta in mod normal, le zambesti si nu le dai satisfactia sa vada ca esti cu ''musca pe caciula''.
azi am avut o zi plina. pe cat de placute au fost orele tarzii sau dimineata devreme, pe atat de prostesc si anost a fost ce a mai ramas. si compara. ai ce? normal ca ai. doar ca nu merita. eu nu adorm la filme. azi mi se inchideau ochii. azi am fost suparata, azi a plecat fara un salut sau un pupic, azi mi-a tras tzeapa, azi a vrut sa para indiferent sau opusul (depinde de ora exacta), azi iar ne-am certat. si ti-am repetat ca trebuie sa ajungi mai aproape de mine prin alte modalitati, sa reincepi sa ma cunosti, sa nu ma faci sa reactionez urat de fiecare data cand o dai in bara, o faci cam des si ma-nervez prea tare. in momentul in care ai facut pe cineva ''la mansarda'', omul ala e al tau, trebuie doar sa incerci sa pastrezi ce ai realizat. tu nu mai reusesti asta. aici ar trebui sa incerci sa faci sa fie bine. o relatie care o ia in jos nu va fi salvata in pat. am incercat pana si asta in trecut, nu a functionat. am reusit sa il aduc mai aproape pentru cat timp? o ora? poate chiar doua? si nu am incetat sa incerc chiar si atunci cand l-am pierdut. nu imi pare rau, a fost o alegere pe moment, dar invat de acolo. cu tine nu mai procedez asa. tu esti cel pentru care eu insemn ''totul''. atunci arata-mi asta. nu vei putea, dar vreau macar sa incerci.
imi pare rau pentru ca ma joc cu tine, pentru ca sunt tot mai irascibila si ca ma iau de tine. dar se poate si altfel. sunt oameni pasionati. sunt oameni aproape de tine. si ma simt bine in compania lui. mult mai bine decat certandu-ma cu tine.
dar stai ca incepe lumea sa ma uimeasca;)) da. se mai poate si asta. poate sunt putin geloasa pe situatie. dar imi va fi bine. poate nu se va adeveri ce credeti toti. poate nu voi ajunge sa pierd doua ciori. nu voi ajunge la fel ca si puiul de cioara cu care am stat pe o bordura ceva timp. comunicam f bine, era o chimie intre noi. si l-am iubit. neconditionat. oricat de nedorit era, oricat de mic, ametit si uratel.
pentru ca te creste, sa ajungi la acceptare neconditionata, sa vezi cat de perfect e omul in esenta lui, ca poate fi atat de potrivit pentru cineva anume si total nepotrivit pentru altcineva. si mai cresti putin, iti mai schimbi viziunea, dar iti si pastrezi fortele supranaturale pe care le aveai inainte. of of.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu