inafara

poti trai ceva care pe moment pare atat de bine, de corect si de normal. si iti place, si te lasi cu tot ce insemni tu in bratele altei persoane. si primesti feedback. si experimentati. si va incercati limitele, aflati lucruri noi despre celalalt si e ceva sincer. si il ironizez, se supara si imi spune ca il intimidez. si e obosit, tu esti obosita. si te bucuri pentru momentul ala, oricat de scurt ar fi. nu-mi plac diminetile in care toate astea dispar sau se diminueaza. nu-mi place sa nu mai stiu sigur ce se intampla, sa nu imi arate ca da, e tot asa, e bine. am observat ca am nevoie de multa atentie din partea persoanelor apropiate mie...ofer multa atentie acestor persoane. si imi place sa fiu tratata cu atentie, se poate si altfel?
nu imi place sa ma prefac. vreau sa pot spune liber ceea ce gandesc sau simt la un moment dat. vreau sa pot sa ma comport asa cum simt. pentru ca asa sunt eu, spun si fac atunci cand simt ceva. si e o minciuna, si e o sarada, si nu imi face placere. dar o pot face, am vazut ca pot asta...desi nu imi place.
vulnerabilitatea nu e buna in relatii, de orice fel ar fi ele. te face sa te gandesti, sa analizezi, sa iti fie dor de alte perioade sau persoane. si intr-un fundal de vulnerabilitate, poti chiar sa vrei sa te intorci acolo. am vazut asta azi, mi-a spus pe fata asta, stiu ca nu a trecut peste... si imi pare bine pentru ea, a trait anumite experiente. nu stiu insa in ce masura starea ei ma afecteaza pe mine. va putea sa isi recapete locul ala? de fapt, care e locul meu in toata povestea asta? sunt acolo pentru ca ma vrea sau pentru ca...nu are nimic de pierdut? si ma simt bine, imi place sa fiu acolo. e altceva si ma atrage. poate ca am o oarecare importanta. de multe ori imi da de inteles asta. si totusi, chiar asa sa fie? e atat de usor sa te bucuri acum de ceva, si atat de greu atunci cand incepi sa te gandesti....oare maine va fi la fel?

dear, multumesc...mi-a placut. nu vreau sa strig. si eu m-as fi gandit exact la fel, as fi fost curioasa. si da...