mi-e dor sa fiu bronzata si sa mananc multa inghetata. mi-e dor sa iubesc, asa cum puteam acu ceva timp. cu fluturasi, cu certitudini si cu nerabdare. si sa ma topesc incet la o privire fixa, respiratia lui sa ma ameteasca...un zambet sa il invite mai aproape, mai aproape.
ma simt bine in locuri noi, unde ma pot comporta asa cum simt, unde am sanse mari sa cunosc persoane interesante. imi place sa imi placa anumiti oameni. imi place atunci cand si ei ma plac pe mine. imi plac fragutele si alunele. mi-e dor de ele...mi-e dor sa le caut si sa le gasesc.
reactiile autentice...cum sa nu iubesti un om autentic? un om care nu se da inapoi pentru ca cineva il vede si poate il va critica pentru un comportament. prieteni vechi, prieteni care te vor ajuta si se vor bucura sa te vada chiar daca in ultima luna, an nu i-ai mai cautat. si va fi bine, veti vorbi ca si cum sunteti cele mai apropiate persoane. urasc momentul in care, nu mai poti, nu mai ai ce sa vorbesti cu anumite persoane. doare, e momentul in care iti dai seama ca ati ales total diferit si ca...va pleca de langa tine. si nu-l poti tine acolo...oricat de mult ai vrea, oricat de mult te-a prins acel om...nu poti.
cat de superb e sa vezi cerul plin de nori cum se....curata. devine albastru, un colaj de nuante de albastru si nori albi, pufosi.
imi place sa ma implic in multe, pentru ca am sansa sa realizez la fel de multe. e placut sa vezi ca cineva apreciaza munca ta. desi, da...ai dreptate, tu iti cunosti valoarea, stii foarte bine ce poti face si ce nu. dar suntem fiinte sociale, avem nevoie de feedback si uh....cat de albastru e. cat de placut. imi place sa simt dimineata cum soarele ma incalzeste, imi place sa nu ma trezesc singura si sa mai stau inca o jumatate de zi in pat, alintata...
cat de albastru e!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu